Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Thursday, May 28, 2009

Daia Map


View Larger Map

Monday, May 25, 2009

Daia

In weekend am facut cca 150 de kilometri. Ieri am facut o tura de 103 km la Daia, o comuna de linga Giurgiu. Soseaua e buna doar de la iesirea din Adunatii Copaceni. In localitatea 1 Decembrie drumul e catastrofal, noroc cu bicicleta hardtail: in Romania, chiar pe sosea, adesea ai parte de experiente mai degraba off-road, incit, o bicicleta de teren (xc - cross country) e cea mai potrivita alegere pentru cine vrea sa se simta cu-adevarat liber... In Adunatii Copaceni drumul asfaltat de curind e prea ingust iar in viraje chiar periculos.

Wednesday, May 20, 2009

Ida



Mi se pare fascinant ca s-a gasit asa ceva, un schelet foarte vechi -- de 47 de milioane de ani --, aproape complet. Si inca ce schelet...






Pentru detalii, vezi THELINK

Wednesday, May 13, 2009

Donald Knuth: I don't trust in mathematics very much...

Probabil ca, exceptind informaticienii si programatorii, romanii nu stiu mare lucru despre Donald Knuth (v. sistemul TeX pentru scrierile stiintifice si nu numai), caci daca ar sti, si ma refer aici mai ales la elitele noastre crestine, sint convins ca l-ar cita frecvent. Mai ales ca a tinut o prelegere in Romania, numita chiar asa: The dangers of computer-science theory. Le furnizez mai jos, in mod altruist, argumente pentru credinta lor si nu numai.
Revin insa asupra unei idei mai vechi prin care sustin ca inteligentele structurate in mod dominant pe limbaj si dezvoltarile aferente sint mult mai expuse riscului ideologic -- spre deosebire de cele muzicale sa zicem --, nu atit datorita formalismului exagerat, cit formalismului nesustinut de silogism. Insist, informatica nu are acces direct la fundamente.

Simi


E vorba de Gheorghe Simionaş, profesorul meu de matematica din scoala generala (nr.3), cel mai bun profesor de matematica din vremea aceea (sfirsitul anilor '70), din Bistriţa-Năsăud. Mi-a fost si diriginte. Din pacate e grav bolnav acum fiindca a primit din partea concitadinilor sai mai degraba nerecunostinta. De la medicii incompetenti care i-au luat banii fara a-l trata corespunzator, inselindu-l, stomatologul penal care l-a contaminat cu virusul hepatitei C si pina la fostii sai elevi care nu mai vor sa stie de el.

Despre dependenta de iubire

Este nefiresc sa iubesti ce e de neiubit. Si nu cred ca exista vreun sistem de invatamint, nici macar printre cele ideale, in care teama sa nu joace totusi un rol. Abia maturii bine educati pot evolua eficient in lipsa metodelor limitativ-coercitive. Dragostea nu poate totul. Cine sustine contrariul este in situatia de a incuraja o dependenta periculoasa pe termen lung: oamenii nu trebuie deprinsi sa astepte iubire. In realitate iubirea are rolul sau in evolutia fiintelor: perpetuarea, relationarea cu cei apropiati si ajutorarea celor in suferinta. Dincolo de aceste intrebuintari naturale, prin insistenta asupra universalitatii sentimentului cu pricina se induce de fapt una dintre cele mai perfide stari de asteptare si dependenta.
Ideologizind in mod extrem sentimentul iubirii, crestinismul l-a denaturat ireversibil atribuindu-i sensuri pe care aceasta nu le are: s-a ajuns intr-o situatie critica in care majoritatea oamenilor asteapta ceva ce nu e de gasit.
Nu cred ca ar trebui mers mult dincolo de substratul chimic al problemei -- desigur, crestinii nu pot reduce omul la creierul sau, in realitate insa, inclusiv dependentii de orice fel isi cauta izbavirea oriunde-n afara.
Merita sa ne amintim de unde a pornit totul, de faptul ca exista structuri specializate, foarte vechi ale creierului nostru mostenite de la stramosi reptilieni si care au aparut si evoluat in scopuri foarte precise.
Helen Fisher, antropolog, comenteaza rolul sexului, iubirii si atasamentului:


P.S. Postare mai veche la articolul din Cotidianul al lui Mihail Neamtu, Familie si pesimism. O corectura la postare ar fi aceea ca, de fapt, "totul e inca de facut" in Romania vine de la Noica, Plesu citindu-l doar pe acesta.

Monday, May 11, 2009

Prima evadare


v. art. din Ev. Zilei

Am fost si eu la cursa de ieri, pe traseul Baneasa-Snagov. Mie mi s-a parut c-au fost mai multi concurenti fiindca, desi am iesit pe locul 125, am facut depasiri aproape tot timpul cursei: simbata erau inscrisi online nu mai putin de 640 de oameni.
Cursa a fost una dificila pentru cei ca mine care inca nu au intrat in forma -- pe vineri am facut chiar si o gripa pe care am incercat sa o tratez din scurt. Am facut si citeva greseli. Mai intii ca nu m-am imbracat corespunzator si am transpirat mai mult decit ar fi fost cazul -- probabil ca aici s-a simtit si faptul ca aveam viroza. Apoi ca am mincat cam multe paste dimineata si mi-a fost sete pe tot traseul. Am avut chiar si un eveniment la o coborire in scurt, unde fiind cu pedala stinga prea jos, am agatat o radacina iar saua m-a lovit violent chiar intre picioare. Am redresat insa rapid iar dupa o durere ascutita de scurta durata totul a revenit la normal. N-am cazut deloc si am ajuns dupa 3 ore si 10-11 minute. Desi a fost greu, mi-a placut mult iesirea. Insa va trebui sa intru in forma in urmatoarele saptamini. Cele 5 saptamini de stat pe bara dupa fractura de antebrat mi-au facut dificila revenirea. Batalia de pe traseu a fost destul de dura, dar in general corecta. E drept, la un moment dat ne-am ratacit prin padure vreo douazeci de oameni, si asta din cauza unor marcaje prost plasate sau furate. Am pierdut acolo, dupa socoteala mea, mai bine de 10 minute.

Thursday, May 07, 2009

Nu stiu care-i calea

Marturisesc ca nu mai inteleg mare lucru din framintarile astea. Recunosc, nici nu mai sint la fel de receptiv. Pentru mine religia e un demers cultural cu radacini ideologice intinse, deloc adinci. Nu mai am nici pofta sa ma contrazic: intuiesc doar ca omul religios -- in sens clasic -- e pe cale de disparitie si presimt totodata ca nu-i voi duce lipsa.

Altfel, romanii sint ipocriti, nu religiosi si nici credinciosi: se dau credinciosi pentru ca acum e mai convenabil asa. In plus, sint fricosi din cale-afara: romanii nu asuma cai individuale si, este evident, sint extrem de neprimitori in privinta ideilor. Ei sint primitori doar asa, in general, cind n-au mai nimic de dat. Cultura romanilor este in plin proces degenerativ, nu are cum schimba ceva in Europa, unde cultura cunoasterii are deja traditii seculare.

Se prea poate sa existe cai mai inspirate privind cunoasterea, se prea poate ca linistea minastirii sa lipseasca unora dintre noi: totusi, nu cunoasterea alunga linistea, si nu exista nici un motiv pentru care intr-o universitate sa nu fie apreciata linistea. Unii oameni cauta linistea, dar ea e peste tot, chiar si acolo unde pare ca domina zgomotul. Poate ca unii oameni numesc aceasta liniste Dumnezeu, vorbind insa prea mult despre ea ajung sa faca galagie. Pe de alta parte, linistea e climatul, atmosfera, nu locul unde vrem sa ajungem: despre acela nu stim mare lucru, iar cine spune ca stie, infloreste.

Din nou la Snagov

Alaltaieri am facut o alta tura la Snagov pe un traseu mai scurt cu 30 de kilometri, insa la intoarcere, desi am riscat putin cautind un drum prin padure la orele serii -- am gasit o varianta si mai scurta, prin padurea de la Balotesti. Am facut 97 de km insa daca as fi mers la dus pe drumul pe care m-am intors, probabil ca totalul raminea undeva la 85 de km.
Mi-e teama insa ca "sudura" osului a cedat.

...continuare...

Sunday, May 03, 2009

La Snagov

Am exagerat putin. Azi am mers la Snagov pe un traseu pe care am fost si anul trecut: imi facusem calculul ca va fi o tura de cca 80 de km. Au fost 124 de kilometri, din cauza ca am facut doua ocoluri mari, primul pe la Moara Vlasiei, al doilea pe la Buftea. Dupa o luna in care am avut mina in ghips a fost cam mult dintr-o data -- e drept, saptamina care a trecut am facut mai multe iesiri. Si, ce-i drept, n-am stat degeaba saptaminile astea fiindca am facut mai multe alergari lungi, de peste o ora.

Saturday, May 02, 2009

Trimisii zeilor

Exista, cred, ceva profund mistificator in natura umana si care provine din imaginatia sa. Mecanismul intim imi scapa insa as putea intui o posibila explicatie de plecare.

Dar mai intii as pune o intrebare legitima. Ce anume il poate face pe un om in stare sa pretinda ca descinde dintr-un zeu? Istoria este plina de astfel de mistificatori in serie. Care era motivatia/mobilul lor? In orice caz, pentru a fi crezut, un mistificator obisnuit trebuia sa furnizeze adesea dovezi, in vreme ce altul mai influent putea profita de pozitia sa sociala deja consolidata pentru a-si impune ideologia. Dar mai existau si unii foarte buni cunoscatori ai naturii umane care stiau dinainte ce anume isi doreau oamenii sa auda/primeasca de la un zeu -- incepind de la imprejurarile din viata de zi cu zi, si pina la cele ce tineau de ordinea sociala, boala, viata sau moarte --, fiind capabili sa ambaleze promisiunile intr-un mesaj nu doar coerent si plauzibil, dar cu autoritate pretins divina.
Ei bine, in toata povestea asta incurcata esentiale ramin morbul dar si fantasma puterii despre care multi dintre ginditorii autentici din ultimele secole au intuit ca pot corupe orice spirit, oricit de subtil, inteligent, rational, echilibrat. In vechime, intr-o viata plina de amenintari, apelul la pronie putea fi o scurtatura care inlocuia un mecanism sofisticat de influentare a lumii. Mistificatorii se imprumuta intotdeauna din viitor si amina la nesfirsit problemele lor si ale celorlalti. Incerc sa intrevad aici o baza antropologica sau evolutionista a fenomenului mistificarii: de pilda, cred ca ar fi foarte util daca cineva ar putea imagina un experiment aplicabil in societatile de maimute pentru a verifica ipoteza. Anume ca, in conditii exceptionale un individ normal va profita de avantajele sale temporare pentru a prospera pe termen lung si nu va pregeta sa-si domine semenii daca va dispune de mijloacele de a o face. Si asta nu doar fiindca individul normal nu crede cu adevarat ca ar putea exista o cooperare autentica sau ca exista si preocupari lucrative care nu ameninta libertatea celorlalti, ci pur si simplu fiindca mistificarea e calea usoara, la indemina. In realitate, mistificatorul este intr-un grav deficit de intelegere pe care-l acopera cu fantasma sa de putere si nu cu efortul de intelegere. Nostalgia sa pentru putere poate merge atit de departe incit, pentru simplificare, el se minte si pe sine.

Merita (re)vazute documentare in care se descifreaza/detaliaza mecanismele evolutioniste dar si asemanarile si diferentele intre speciile inrudite.



(documentarul acesta are 10 fragmente: dupa vizionarea unuia, urmatorul apare in stinga ecranului youtube, in partea de jos)

Friday, May 01, 2009

Ce sa mai intelegem de-aici?

La Chisinau lucrurile se incurca mai departe.

Of, acest Patapievici, iluminat al estului

Comunismul si crestinismul sint inrudite, atit de inrudite, incit multi dintre compatriotii mei au trecut de la o ideologie la cealalta fara prea multe framintari. Pina la urma, in ambele, una se zice si alte se face. Nu-i asa, "nu fa ce face popa dar ce zice el". Romanii au fost intotdeauna buni la asta, insa desavirsirea au atins-o in comunism. Unde este de cautat morala intr-o ideologie care are ca fundamente niste minciuni? Caci crestinismul este un castel frumos intr-o imparatie cladita pe minciuni. Comunismul era cladit direct pe crime.
Elitele din tara mea isi cauta de-acum aliati printre intelectualii de marca din vest -- vezi J.H.H.Weiler. Ce-i drept, desi miscarea lor e puternic sustinuta in tara, afara e una cu totul depasita, iar pe termen lung, fara nici o sansa -- Romania nu mai este astazi izolata, ca in vremea comunismului. Adeseori mi-e necaz ca am compatrioti crescuti in cultura mitomaniei, mai ales ca oamenii de aceasta factura sint cu totul incapabili de a produce cunoastere autentica: ma intreb uneori daca exista iesire din incercarea asta. Pentru un om obisnuit este foarte dificil sa produca stiinta, insa pentru un mitoman, e imposibil. Newton si Kepler, veti spune, erau crestini si au facut stiinta. Ei bine, ei erau la inceput si nu auzisera de evolutionism. Lui Kepler i-au jucat multe feste plasmuirile mistice, drumul sau fiind unul foarte sinuos, insa destul de bine documentat, in orice caz, mai bine documentat decit cel al lui Newton, care era excesiv de discret in descrierea cautarilor sale. In cazul lor, diferenta fata de crestinii comuni a fost ca ambii cautau cu ardoare adevarul.

Sint in minoritate si nu pot schimba mai nimic, imi lipsesc viziunea dar si priceperea, am insa o solutie: daca Ulise si-a virit dopuri in urechi pentru a rezista promisiunilor sirenelor mincinoase, pot face si eu asta. De catargul ratiunii nu m-au legat insa profesorii mei, carora le sint adinc recunoscator, m-a legat ginditorul pe care il respect cel mai mult, Albert Einstein.



Vezi si Morar&More

P.S. In 2008 am postat sub un articol incitant de-al lui Baconsky despre "cultura fumatului".