Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Saturday, May 26, 2012

Marea coruptie fata cu dreptul romanesc

M-am intrebat de multe ori de ce marile procese de coruptie treneaza. M-am intrebat, de asemenea, sceptic, cum anume ar mai putea fi gasit vinovat un politician veros care nu semneaza nimic incriminator si care opereaza ilegalitati intocmai ca si mafiotii, doar prin intermediari. Am gasit multe raspunsuri lamuritoare in textul lui Miron Damian, ”Trofeul Calității” în (Anti-)corupție, un demers care, impreuna cu discutia din forum, ar putea fi predate ca lectie la Facultatea de Drept.

Thursday, May 24, 2012

Invatamint, politica, justitie

(pentru citate, vezi Mihai Maci, Fabricile de Diplome, prima si a doua parte)

"Venind după un deceniu de investiţie minimă în retehnologizare, cu planuri arbitrare, cu utilaje depăşite şi fizic şi moral, cu un grad de rebutare enorm, această anarhie a muncitorilor, dublată de ruperea legăturilor ce uneau diversele uzine în sectoare de producţie dă ultima lovitură industriei socialiste."

Cind muncitorii erau organizati, era rau ca erau organizati, cind erau anarhici, era rau ca erau anarhici. In mintea noastra, din pacate, ei ramin perpetuu masa de manevra preferata. Adevarul e ca muncitorii n-au fost cu adevarat organizati nici inainte de '90: erau condusi, dar nu organizati. Nu anarhia muncitorilor a dat ultima lovitura industriei socialiste, ci noii manageri care erau, ca si inainte, tot niste unelte politice: muncitorii n-au avut nici o putere, nici in comunism si nici dupa comunism. In comunism ei au avut iluzia puterii, cel mult au girat-o, dar asta e cu totul altceva.
In zece ani, industria socialista s-a dizolvat cu totul: oamenii deja se reorientasera atunci cind a inceput nebunia fabricilor de diplome -- oricit ar parea de ciudat, o industrie se topeste mult mai repede decit o ideologie. In uzine, majoritatea era alcatuita din muncitori mai degraba in virsta care nu tinteau la studii iar multi dintre ingineri nu aveau cum sa se reorienteze masiv catre "noile fabrici" ale caror specializari sint aproape toate din domeniile umaniste. Spre "noile fabrici" s-au reorientat insa multi dintre cei mai slabi sau corupti din invatamintul de stat, profesori, dar si studenti. Nu trebuie uitat ca profesorii si studentii cei mai slabi sint si cel mai usor de manipulat ideologic.

"Într-un cuvânt, colapsul industriei socialiste riscă să arunce majoritatea oraşelor României în condiţia orăşelelor sau a târgurilor ce fuseseră înainte de industrializarea comunistă. Cea mai urgentă problemă a lor, la începutul anilor ’90, era aceea de a găsi o industrie de substitut celei ce tocmai se dezagrega."
Acesta este un proces de intentie tipic. Iar aici gasim fortarea cautata a ipotezelor: nu cred ca a existat un proces orientat spre o "noua industrie". De asemenea, nu cred ca a existat vreo conspiratie sau vreun organism care sa urmareasca sistematic asa ceva, mai ales ca exista industrii mai profitabile decit invatamintul (vezi industria media). Cred ca procesul e unul natural care are loc simultan cu disolutia statului sub guvernarile incompetente, iresponsabile si autoritare de stinga. Iar invatamintul nu putea ramine neatins de criza fiindca era grevat deja masiv de fenomenul ideologizarii. Amintiti-va doar cit de greu au disparut vechile manuale de istorie chiar din invatamintul de stat.

Revin la umanism.
Parerea mea este ca umanismul de la noi nu si-a revenit dupa 90 fiindca, asa cum am mai spus, a ramas paseist si tributar ideologicului. Mai mult, umanismul nostru nu a invatat cum se pot recunoaste si demonta ideologiile -- noul umanism deplinge chiar lipsa ideologiei: degeaba s-a citit din scoarta in scoarta Marx daca n-am facut pasul hotaritor prin care sa detasam marxismul de filosofie -- marxismul trebuia asezat la locul cuvenit, in rindul doctrinelor politice, mai precis in rindul celor mai anarhice dintre ele. Filosofia a avut enorm de pierdut asimilind marxismul, iar pentru a recupera, filozofii de seama ar fi trebui sa inceapa cu prezentarea de scuze publicului larg.

Ceea ce s-a intimplat in invatamint este atit de monstruos incit aproape ca as spune ca in perioada asta ar fi fost mai bine sa nu mergi la facultate.
Caci statul roman se destructureaza. Comunismul, adevarat cancer social, avanseaza in continuare: acestea sint metastazele. Evident, totul are radacini politice. Iar zilele astea putem vedea tumorile adinci din fibra statului si incepem sa intelegem ce s-a intimplat de fapt. Latirea ideologiei a dus la multiplicarea aceasta industriala a formelor fara fond: un tinar politician de stinga a umflat peste noapte cifrele de scolarizare din invatamint. Fostii muncitori sint astazi cel mult portari pe la institutiile de invatamint privat sau de stat. Cu mult inaintea aparitiei "noii industrii" a avut loc reasezarea stingii romanesti pe vatra comunismului cu fata umana. In realitate, nici nu mai era nevoie de personalul in degringolada din industrie, caci invatamintul insusi a fost si este o placa turnanta in miinile ideologilor: desi inculti, ei stiu prea bine ca abia in invatamint ideologia prinde a se multiplica la scara industriala.

Mi se va reprosa poate ca o ideologizare este chiar trimiterea la politic facuta aici. Insa nu eu sint cel care a amestecat adinc politica in treburile invatamintului. De asemenea, nu sint eu cel care a ideologizat presa privata sau de stat. Acum este poate mai clar de ce recursul la ideologie devine vital pentru a intelege ce se intimpla. In Romania, mintea ideologica face in continuare ravagii. Oamenii nu mai au nevoie de teorii, fiindca teoriile mai trebuie si verificate: e mult mai simplu, apeleaza la ideologii. Iar ideologii isi freaca miinile bucurosi: modernitatea le pune acum la indemina mijloace de manipulare cu-adevarat industriale, pentru care fostii comunisti nu pot decit sa-i invidieze.

Ar fi fost ceva cu-adevarat remarcabil daca personalul din industria neperformanta ar fi fost absorbit in invatamint: din cite imi pot da seama insa, invatamintul privat a raspuns nevoii imediate de cadre si oportunitati din mediul politic dominant de stinga -- mintea ideologica se multiplica cel mai eficient chiar in invatamint. Asadar, domnilor profesori politruci trebuie sa le multumim pentru felul in care arata astazi lucrurile in invatamint. Cum spuneam, ei n-au avut un plan, dar ca intotdeauna, ideologia a lucrat pentru ei: s-a ajuns in situatia grava ca invatamintul ca intreg lucreaza azi pentru politicieni. Mai precis, invatamintul a fost deturnat de catre politicieni, la fel cum teroristii deturneaza un avion.
Sociologic, mi se pare deosebit de interesant faptul ca fostii comunisti sau securisti au utilizat canale private pentru a-si atinge scopurile. Avem de aici mai multe implicatii. Comunismul este mult mai versatil decit ne-am imaginat, putind deturna capitalismul neconsolidat de justitie si democratie. Pentru a-l elimina complet din tesutul social nu este suficienta memoria, e necesara justitia cu legea in mina.
Ideea ca toata lumea trebuie sa aiba o diploma de facultate, indiferent de pregatire, e profund gresita si e chiar mai rea decit egalitarismul comunist.
Vrind-nevrind, am ajuns la restanta care ne urmareste pe noi toti, peste tot: e vorba, fireste, de Procesul Comunismului. Trebuie sa ne fie clar insa ca vorbim inca de comunism de dimineata pina seara fiindca n-am terminat-o cu comunismul. Si nu o vom putea incheia cu comunismul decit printr-un proces de proportii: un proces cinstit, in justitie. Printre acuzatii va trebui sa figureze inclusiv aceea foarte grava de deturnare a invatamintului din Romania.

Tuesday, May 22, 2012

Invatamint, umanism, ideologie

Ideile insirate mai jos sint mai degraba idei critice si nu au pretentii de analiza sistematica, cu atit mai putin se pot substitui unui demers fondator.
Sustin ca ideologia este un stadiu preteoretic in care un ginditor se pregateste pentru a aborda idei: astfel ca ginditorul poate amesteca ginduri, frinturi de idei, alcatuind un soi de sistem, un fel de plasa pentru idei. Problemele incep atunci cind ideologia nu mai e destinata ideilor, ci oamenilor: multe ideologii nu aduc idei dar ajung sa conduca oameni fara idei.
Imi place aplecarea spre detaliu a analizei de aici. Uneori insa e mai indicat sa raminem la detalii daca ipoteza sau concluzia nu rezista. Asa ar trebui procedat, cred, si in cazul textului de fata: mai ales ca multi ginditori de la noi sint incredintati ca, in general, umanioarele s-au ofilit datorita abordarii ingineresti dominante, mostenite din comunism.
Nici eu nu ma omor dupa politicienii ingineri. Acum multi ani, odata ajuns la o facultate de inginerie de elita din Politehnica am dezertat, fugind spre Universitate. Nici pina azi n-am reusit sa vad ingineria de la noi intr-o lumina mai buna. Totusi, nu cred ca explicatia din spatele fenomenului "fabricilor de diplome" are de-a face cu industria mai mult decit ca metafora.
Sa observam mai intii ca motivele pentru care invatamintul de la noi a ajuns in deriva sint similare celor pentru care invatamintul umanist e in suferinta. Dupa '90, umanismul paseist de la noi a devenit si mai paseist printr-un demers ce e interpretat inca si azi in mod eronat ca o expresie a libertatii. Apoi, in mod neverosimil, umanismul nostru ajunge in raspar inclusiv cu filosofia: centrarea conservatoare pe religie devenind o miscare dominanta in societatea romaneasca. In lume se vorbeste de un declin general al interesului pentru studiile umaniste: daca ar fi "numai" asta si tot ar trebui sa fim mai circumspecti atunci cind incercam sa identificam cauzele.
Desi rezultat al comunismului, industrializarea fortata din Romania nu avea aderenta ideologica ferma: pe de alta parte, ideologia tare se regasea de fapt in domeniile unde ar fi trebuit sa regasim umanismul. Asa se si explica bascularea ideologica de la idealul comunist la cel crestin: o ideologie a fost pur si simplu inlocuita peste noapte cu alta, tot asa cum, in anii '50 avusese loc bascularea inversa -- atunci fenomenul a avut loc, e-adevarat, sub teroarea comunista. Desigur, unii sustin ca poporul nu a incetat nici o clipa sa fie crestin: intrebarea imediata insa e cum de s-a insurubat asa de bine comunismul la un popor asa de crestin. Germanii din est sint recunoscuti azi printre cei mai atei. Cum de sint posibile rezultate atit de diferite pornind de la realitati asemanatoare? Sa fie de vina doar hazardul sau poate ca tipurile de umanism pe care s-au construit societatile au fost totusi substantial diferite?
Ei bine, daca privim mai atent ne dam seama ca cele doua rezultate sint mult mai asemanatoare decit ar putea parea, fiindca atit teismul cit si ateismul se dezvolta in contexte bine conturate ideologic: un popor e ori ateu, ori teist, adica e dominant ateu sau dominant teist si mai rar e normal distribuit intre ateism si teism. Desigur, nu-i vorba aici de a transa intre teism si ateism ci mai degraba de rolul important pe care-l joaca si intr-un caz si in celalalt ideologia. E interesant de observat ca umanistilor clasici, celor care se orienteaza in mod natural catre teism nici nu le trece prin cap ca credinta lor este asimilabila unei ideologii: traditia estompeaza trasaturile care pot face vizibila natura ideologica a credintelor religioase. Mai mult, sint umanisti care gindesc progresul strict in termeni ideologici, in conditiile in care avansul tehnologic e ceva ce poate fi pus in evidenta azi in unele domenii in unitati de timp de ordinul citorva zile. Fireste, nu trebuie confundat progresul cu avansul tehnologic.

Ceea ce vreau sa spun este ca umanismul insusi, la noi sau aiurea poarta in sine bolile sale mai vechi sau mai noi.
Revenind la invatamint, degenerarea sa nu e atit de grevata de "industrialism" cit de o alta basculare ideologica prin care doctrina comunista si umanismul socialist au fost inlocuite, la noi, peste noapte, cu furorul pedagogic, adica cu pedagogia. Autorul mentioneaza doar in treacat, intr-un alt articol, noul rol central al "stiintei invatarii". Invatamintul actual din Romania este ravasit la propriu de catre noii specialisti in doctrina invatarii: prin pedagogie au fost recuperati si reciclati o multime de ideologi pur singe care intoxicau invatamintul inainte de '90. De la invatatura acestor pedagogi provine ideea potrivit careia cartile se scriu din carti. Un asemenea pedagog si nu un inginer le spunea discipolilor sai apropiati ca daca compileaza/copiaza dintr-o singura carte se cheama ca au plagiat, daca copiaza din doua, lucrarea e incompleta si daca plagiaza de la trei carti/autori in sus, lucrarea devine originala. Asta spune aproape totul despre ceea ce se intimpla azi in scoala romaneasca. De altfel, nici un absolvent de invatamint superior nu poate ajunge sa predea la vreo specializare fara sa aiba la dosar modulul pedagogic. Intre timp, plagiatori industriosi au ajuns peste tot in aparatul administrativ al educatiei. Fiindca in educatie nu e rasplatita reflectia sau gindirea, ci productivitatea -- fenomenul avea loc si inainte de '90, doar ca era bine controlat de la centru, fiind excluse initiativele private. Insa desi productivitatea e un parametru economic important utilizat in industrie si care pune accentul pe cantitate, acelasi parametru se aplica si in domeniul umanist de secole: v-ati gindit vreodata la erudit ca la corespondentul umanist al inginerului? Ei bine, proiectul cultural referitor la omul universal a fost un esec: nu la fel stau lucrurile insa daca vorbim despre inginer.

Toate ideologiile cu pretentii de stiinta sint (si) holistice -- vezi definitia din Wikipedia pentru pedagogie. Nu stim prea bine cum se fixeaza sau distribuie informatia in creier, dar avem o intreaga "stiinta a invatarii". Nu avem o stiinta bine pusa la punct despre psihologia individului, dar avem utopii politice si religioase care ne garanteaza viitorul sau vesnicia si care lucreaza eficient numai la scara sociala (i.e. macro).
Multa vreme am trait cu impresia ca daca asupra unei colectivitati nu se impune vreo ideologie, tendinta naturala a cumunitatii este una de dezideologizare. Ei bine, cred m-am inselat, fiindca imi apare din ce in ce mai evident nu doar ca orice grup are cel putin o ideologie constitutiva, dar ca tendinta naturala a oricarei societati fara ideologie este una de reideologizare, de agregare in jurul unei noi ideologii reprezentative. E de notorietate ca, spre deosebire de dictatura, democratia costa: ei bine, desi educatia de calitate orientata catre demersul critic-rational presupune investitii masive si efort uman considerabil, aceasta este totusi metoda cea mai ieftina de combatere a ideologiei. Interesant mi se pare fapul ca multa lume buna din zona umanista considera ideologia dezirabila, ca fiind ordonatoare, explicind astfel disolutia unor societati prin incapacitatea lor de agregare in jurul unor ideologii. As reaminti de aceea ca o ideologie nu este nici macar o buna teorie si ca in lumea moderna, o idee buna face mai mult decit toate ideologiile la un loc, ca, in definitiv, pentru a evolua, oamenii au nevoie de idei, nu de ideologii, dar si ca mai toate involutiile istorice au avut la baza ideologii. Esecul umanismului clasic este acela ca de teama stiintei, oamenii ajung sa aleaga ideologia in locul ideilor, iar cei traumatizati de o ideologie sa combata ideologia cu alta ideologie.
V-ati putea intreba pe buna dreptate: totusi, de ce nu e buna ideologia, de vreme ce orice societate are o aplecare naturala catre ideologic? Mai ales ca definitia curenta a ideologiei este diferita de aceea data la inceputul acestui fragment si se refera la o colectie de idei. Raspunsul e legat de un fapt remarcabil: anume ca adeseori, o colectie de idei nu doar ca nu face mai mult decit suma ideilor, ci face chiar mai putin decit fiecare idee luata in parte. Iar explicatia este aceea ca, in realitate, ideile nu sint usor de agregat: fiindca felul in care ele se leaga unele de altele nu tine de contingent.
Exista trei modele viabile care dau seama de modul in care se pot agrega ideile fara a avea ca rezultat ideologii: e vorba de religie, filosofie si stiinta. Ati citit bine, religie. Ma grabesc sa precizez insa ca religia luata in calcul aici este aceea care se centreaza pe ideea de transcendent si nu pe Fiinta.

Saturday, May 19, 2012

Politicieni vs intelectuali

Nu cred ca substantivul vaporean e sau ar trebui sa fie unul de rusine. Tot asa, n-ar trebui ca absolventii de umanioare sau de matematici sa se rusineze in vreo imprejurare pentru alegerile privind orientarea in profesie.
Altfel, problema, cred eu, tine de imprejurarea ca intelectualul nu are prestanta: as fi putut spune ca "intelectualul nu mai are prestanta", dar ma intreb daca chiar a avut-o vreodata cu-adevarat. Indraznesc sa cred ca nu. E-adevarat, la noi poporul se teme de intelectuali, intelectualii se tem de popor iar politicienii prospera pe seama si in dauna tuturor.

In viziunea mea, democratia autentica ar trebui sa fie aceea in care oamenii voteaza liber, dar numai dupa ce au ascultat cu atentie si au cintarit bine punctele de vedere ale intelectualilor: ati citit bine, ale intelectualilor si nu ale politicienilor. Caci, din aceeasi perspectiva, politicienii ar trebui la rindul lor sa se revednice de la intelectuali si nu invers.

Din cite imi pot da seama, aproape intotdeauna in istorie intelectualii au fost sub politica, incit politica s-a facut mereu peste capetele lor. Ce-i drept, de foarte multe ori ei au servit voluntar politica si politicienii, incit, in mod paradoxal, fiindca s-au amestecat in politica ei n-au mai fost luati in seama ca intelectuali.
Nu trebuie insa uitat ca ideea democratiei a pornit de la gindul generos si altruist al unor intelectuali/filozofi din antichitate. Ei bine, niciodata de atunci demosul nu a raspuns vrednic la invitatia de a guverna, pentru ca niciodata nu a dat intelectualilor raspunsul cuvenit. Iar raspunsul cuvenit nu era, asa cum ar putea crede si chiar au crezut-o multi, cedarea puterii catre intelectualii: nici un intelectual autentic nu-si doreste puterea. Intelectualul autentic e multumit nu daca are in ascultare liota, ci daca ideile sale sint discutate si dezbatute public.
Respectul de sine nu apare subit la meciurile de fotbal, iubirea de tara nu e vorbaria goala si emotionata de sub steag sau insemnele nationale sau cind, pentru neimplinirile colective dai mereu vina pe altii (de pilda pe alte etnii).

In istorie, in materie de idei n-a existat perioada mai neagra decit comunismul: in comunism, demosul l-a batjocorit cu frenezie pe intelectual fara sa-si dea seama ca se batjocoreste in acest fel pe sine. Drama este ca nici astazi oamenii simpli nu realizeaza de unde le vin lipsa demnitatii si saracia. Intelectualul nu cere nici macar respect pentru sine: el vrea respect pentru idei si pentru dialogul pe idei. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i acordam respect intelectualului. Pe de alta parte, politicienii si mafiotii cer cu totii respect: asta nu inseamna ca trebuie sa li-l acordam.
In istoria apropiata s-a produs o teribila confuzie: politicienii au inceput sa treaca drept elite cind de fapt ei ar trebui sa slujeasca vremelnic obstea, iar intelectualii sint asimilati politicienilor, cind de fapt lucrurile ar trebui sa stea taman pe dos. Asa se face ca putini dintre politicieni sint cu adevarat intelectuali si la fel de putini dintre ei se revendica de la intelectualii autentici. In fapt, unul dintre criteriile simple privitoare la veridicitatea unui politician este chiar frecventa cu care se refera in discursurile sale la ideile unor intelectuali romani de marca, mai ales la ideile celor in viata.
De aceea, la noi, nu doar politicianul de stinga este populist dar si cel de dreapta: ca politician, daca nu te referi la idei si nu faci apel la intelect esti in mod inevitabil populist, adica tot socialist.

E trist ca demosul nu realizeaza ca reprezentantul sau cel mai potrivit in dialogul cu politicianul e chiar intelectualul. Aceasta situatie poate si trebuie sa fie reparata grabnic. Pe de alta parte, intelectualul n-ar trebui sa se teama de felul in care gindeste poporul, asa cum nu s-a temut in vechime cind a adus in lume ideea democratiei: mai mult, ar trebui sa-i respecte suveranitatea, dreptul dar si consecintele ce decurg din exprimarea votului. Majoritatea neinformata poate vota rau, dar asta este, pina la urma, tot o problema a intelectualului care n-a comunicat corect sau suficient.
Intelectualul n-ar trebui sa se teama de felul in care gindeste poporul, asa cum nu s-a temut in vechime cind a adus in lume ideea democratiei: mai mult, ar trebui sa-i respecte suveranitatea, dreptul si sa admita consecintele ce decurg din exprimarea votului.
Majoritatea neinformata poate vota rau, dar asta este, pina la urma, tot o problema a intelectualului care n-a comunicat corect sau suficient. Intelectualul este insa reprezentatul celor multi in fata politicianului: in nici un caz intelectualul n-ar trebui sa-l reprezinte pe politician, politicianul ar trebui sa se revendice de la intelectual, niciodata invers.

Friday, May 18, 2012

Stinga nu mai poate fi credibila aici, in Romania

Cred sincer ca, ori de cite ori e stinga la putere in Romania, putem vorbi fara teama de a gresi de revenire la "valorile comunismului cu fata umana".
Unii constata incurajator ca "traim acum intr-un alt univers, in statul de drept". Va intreb: care stat de drept? Cel al lui Ponta, Nastase si Iliescu? Sau cel al lui Voiculescu, Patriciu & Co? Sau poate ca e vorba de statul de drept in care justitia tergiverseaza marile dosare de coruptie?
Pe de alta parte, desi absolut necesar, doar capitalismul nu poate face ca justitia si democratia dintr-o tara sa functioneze: e de-acum evident ca Vestul a pierdut batalia pe termen mediu daca vorbim de valorile democratice. Vestul a cistigat in anii '90 batalia economica si, in mod naiv, aproape toata lumea a crezut ca partida a fost transata. Ne dam seama azi cit de amar ne-am inselat cu totii. Imi pare rau sa o spun, dar comunismul a cistigat impunind ideologia drept criteriu politic.

1. Nu am avut nicaieri in lume un proces legal al comunismului -- nu vorbesc de procesele politice.
2. China a facut un tirg pe termen lung cu cei din Vest: aveti mina de lucru ieftina pentru managerii vostri slabi, dar lasati comunismul de aici in pace.
3. Rusia a facut si ea un tirg din care comunismul a iesit bine: primiti energie ieftina dar lasati centralismul autoritarist al oligarhilor in pace.
4. Astazi ne dam seama ca in '90, Vestul nu avea lectiile facute in privinta comunismului: Vestul a acceptat temporizarea noilor regimuri din Est fara sa realizeze ca astfel se vor revitaliza de fapt mecanismele vechiului sistem.
5. Comunismul a fost devastator in Est, incit, in memoria colectiva, valorile trecutului sint asimilate de acum comunismului, indiferent de ce zic intelectualii.
6. Inainte de comunism, intelectualii aveau oarecare independenta politica si alegeau liber daca servesc sau nu politic: in comunism, intelectualii serveau aproape fara rezerve regimul, politica, politicienii. Marea victorie a comunismului aici se afla: intelectualii de pretutindeni servesc azi politica si politicienii iar demersul lor pare natural. Nimeni, nicaieri in lume nu mai crede ca politica serveste, nu guverneaza.
7. Datorita aminarii incredibile a infaptuirii justitiei autentice in estul postcomunist, tinerii de azi din est sint predispusi la a reexperimenta valorile socialiste iar cei din vest cred in continuare ca permisivitatea societatilor democratice la socialism tine intim de pluralism.
8. Mai mult, prin trafic de influenta, sistemul bazat pe relatii care in comunism functiona ca uns s-a perpetuat dar pe de alta parte, esecurile economice de azi sint atribuite in mod pervers capitalismului.
9. O alta mare victorie a comunismului este virajul catre ideologicul masiv al politicii de pretutindeni. Nerevendicindu-se de la intelectuali -- sa ne amintim, intelectualii ii servesc pe ei --, politicienii n-au inteles, nu inteleg si mai nou nici nu mai fac efortul de a intelege recursul natural la valori.

Tuesday, May 08, 2012

Constiinta ca dialog

Culturile se nasc, traiesc si mor. E un adevar trist si luminos totodata. Culturile se nasc prin revelatii si iluminari, traiesc prin credinte nefondate si mor pentru ca de regula nu traiesc in sau din adevar. Orice fel de cultura se centreaza pe iubirea pentru viata, nu pentru adevar, pe contemplarea vietii, nu a adevarului, pe cautarea frumusetii, nu a adevarului. Iar in culturile vechi dialogul este de fapt o colectie vasta de monoloage, mai precis un dialog imaginat intre monoloage. Sigur ca dialogul va fi intotdeauna si o colectie de monoloage, ideea e insa aceea ca, in pofida a ceea ce se crede azi in virtutea unei culturi a filosofiei, omul modern inca nu a interiorizat cu-adevarat demersul dialogal. Doar creatorii dialogheaza interior, si doar cei care cauta adevarul descopera mereu cite ceva din transcendent. Desi lumea moderna e plina de idei si dialog, oamenii care au idei si dialogheaza in mod autentic ramin in continuare foarte putini la numar: desi in lume sint cu mult mai multi oameni, ideile bune nu sint cu mult mai multe.
Orice cultura este mult mai putin decit o constiinta "oarecare" vie. Constiinta este un loc, un fenomen autocatalic foarte complex care are la fundament o intreaga matematica (a spiritului).

Sunday, May 06, 2012

Idei si idei

Mi-am sfatuit intr-o zi apropiatul alcoolic sa se gindeasca mai serios la problemele sale: l-am intrebat apoi ce mai face, si mi-a raspuns ca-si spala de zor ciorapii, fiindca de felul sau e tipicar. M-am gindit atunci ca, desi oamenii au nevoie de ciorapi curati fiindca ii spala si ii poarta zilnic, cei care se respecta cu-adevarat se preocupa intii si intii de idei.
Asta imi aduce aminte de Cioran si de discutia sa cu cel care nu s-a mai sinucis cind a observat ca era murdar pe picioare: omul acela n-a putut suporta gindul ca va fi gasit mort si cu picioarele murdare.
Chiar daca uneori ne salveaza idei marunte, la problemele mari nu putem raspunde mereu cu idei marunte.

Despre familie, credinte si intimplari

Desi credinta in sine este multifatetata, multi oameni vorbesc de un unic Dumnezeu: in lume avem totusi mai multe mari religii. Si e bine ca e asa. Ca si in cazul partidului unic intr-o tara, o singura religie mondiala ar aduce probabil prapadul.

Credinta e buna daca are radacini adinci si solide, daca e sanatoasa, daca nu sfideaza rationalismul, adica daca e fondata. Iar radacinile adinci si solide nu sint neparat radacinile foarte vechi. Credinta nu e neaparat buna daca stimuleaza cu emfaza doar ceea ce e vechi, doar ceea ce pare "verificat" de catre traditie. Iar cultivat nu mai e cel atent doar la natura umana, caci pe lumea asta nu sint doar oameni.

Familia nu e un fenomen social oarecare dar are parti bune si rele, ca oricare fenomen, lucru, idee sau instrument. Familia e buna daca poate creste copii la stadiul de maturi responsabili si educati, daca e sprijin membrilor sai. Familia e rea daca tine impreuna, in virtutea traditiilor sau credintei, cu forta, oameni care-si fac rau unii altora.

Intr-o singura intimplare din lume poti vedea uneori binele si raul ingemanate parca pina la identificare: totusi, una dintre credintele noastre cele mai profunde este aceea ca binele si raul nu pot fi niciodata una. Merita sa privim cu atentie la intimplarile din lume si-apoi sa meditam, iata una dintre ele.

Saturday, May 05, 2012

Vesti ingrijoratoare si din Franta

Probabil ca criza economica din Europa se va adinci odata cu alegerea lui Francois Hollande. In mod aproape sigur insa, instabilitatea economica a regiunii va creste. Iata ce spunea candidatul socialist pe la inceputul acestui an:
Mais avant d’évoquer mon projet, je vais vous confier une chose. Dans cette bataille qui s’engage, je vais vous dire qui est mon adversaire, mon véritable adversaire. Il n’a pas de nom, pas de visage, pas de parti, il ne présentera jamais sa candidature, il ne sera donc pas élu, et pourtant il gouverne. Cet adversaire, c’est le monde de la finance. Sous nos yeux, en vingt ans, la finance a pris le contrôle de l’économie, de la société et même de nos vies. Désormais, il est possible en une fraction de seconde de déplacer des sommes d’argent vertigineuses, de menacer des Etats.
Unii spun ca afirmatiile sint asa de agresive fiindca socialistul e in campanie si vrea sa stringa voturi, dar ca, odata instalat in functie, isi va inmuia tonul. Insa pe criza asta, revenirea stingii la putere oriunde in lume e ingrijora-toare, mai ales ca devine din ce in ce mai clar ca socotelile noastre cu comunismul n-au fost incheiate.
Probabil insa ca va fi nevoie ca o tara vestica sa fie ravasita de o miscare de stinga bezmetica pentru ca lumea intreaga sa inteleaga ca pericolul degenerarii stingii in comunism e unul cit se poate de real.

Friday, May 04, 2012

Despre criza din stiinta

Acum citeva zile Steven Weinberg a publicat un articol despre problemele finantarii stiintei, The Crisis of Big Science. Ieri, Steven Weinberg a implinit 79 de ani.

Despre politica, experiment si intelectuali

E ceva sa stringi pe contributors.ro peste 7000 de vizualizari: e realmente un succes. Sebastian Lazaroiu dovedeste inca o data ca ramine un nume in tagma analistilor politici.
Eu insa nu impartasesc gustul pentru experiment al domniei sale. Experimentul isi are rolul sau in cunoastere. In politica insa, experimentul nu e de dorit. Dimpotriva. Iata, comunismul in sine a fost un experiment social si politic de proportii cu rezultate catastrofale pentru umanitate, adica inclusiv pentru cei ce pareau sa ramina neafectati direct de el. Astazi vedem "radioactivitatea" comunismului afectind aproape toate tarile lumii. Lumea de azi e mult mai putin capitalista decit cea din urma cu 25 de ani.

Abbott Lawrence Lowell spunea: We are limited by the impossibility of experiment. Politics is an observational, not an experimental science.

Ei bine, iresponsabilitatea politicienilor si, mai nou, a multor economisti incepe in momentul in care fac din politica un demers experimental. Cum spuneam, experimentul poate fi folositor in cunoastere, mai ales atunci cind sintem in pana de idei. Pentru un politician insa, nu experimentul este salvarea dintr-o situatie aparent incurcata, ci recursul la intelectuali. Si nu-i vorba aici doar de a respecta traditia sau de vreo ierarhie, desi si astea sint importante, dar este vorba de o realitate: intelectualii sint cei care lucreaza in cel mai natural mod cu putinta cu ideile. Ei bine, desi numai un idiot se rusineaza sa sustina sau sa caute raspunsuri la intelectuali, majoritatea politicienilor in criza de idei se rusineaza sa apeleze la autoritatea intelectualilor. Altfel, multi dintre politicienii de vaza isi fac un titlu de glorie din a-i ridiculiza pe intelectuali: intelectualul e vazut ca fiind retras in turnul de fildes pe cind ei, politicienii adevarati, doar ei se pricep la "munca de partid".

Clarificari terminologice si nu numai

Unii comentatori tot insista pe ideea ca Victor Ponta este subestimat. Am mai spus-o si alta data, Ponta s-a subestimat singur inca de cind s-a pus in slujba lui Nastase si a lui Iliescu -- adica in slujba a doi comunisti vopsiti --, incit, noi nu l-am putea niciodata subestima mai mult decit s-a subestimat el. Sigur ca iti trebuie perspicacitate pentru a-i impaca pe dinozauri si pe varani, mai ales ca, se stie, balele lor infecteaza totul. Exista insa un termen consacrat pentru demersul lui Ponta iar acesta nu face trimitere la talent: e vorba de CLIENTELISM. Asta-i tot.

Exista la noi intelectuali care si-au ruinat singuri reputatia sustinind oameni in loc de idei, dupa cum exista jurnalisti si analisti politici care si-au salvat reputatia urmarind idei politice, fie ele de dreapta sau de stinga.
Ne-am obisnuit sa credem mecanic ca pentru a nu gresi, ar trebui sa atacam idei si nu oameni. Nu-i suficient: in realitate, pentru a avea succes cu ideile, ar trebui sa invatam sa sustinem idei, iar daca tot vrem sa sustinem oameni, atunci ar trebui sa-i sustinem pe cei care sustin la rindul lor idei valoroase. Caci doar asa ne putem afirma ca intelectuali.
Un intelectual autentic nu se va pune niciodata in slujba vreunui politician: e intotdeauna invers, orice politician de calitate va sustine intelectuali. Motivul? Politicienii s-au obisnuit sa sustina oameni in vreme ce intelectualii urmaresc idei. In fapt, una dintre cauzele principale care fac ca politica de la noi -- e vorba aici inclusiv de cea cu orientare de dreapta -- sa mearga in continuarea comunismului este aceea ca politicienii nostri se considera si se comporta ca o elita fara a se revendica de la intelectuali: nu ei ii sustin pe intelectuali si ideile lor, ci intelectualii ii servesc pe ei. Iar aceasta este chiar esenta comunismului. Populismul si politicianismul cele mai perfide se ascund dupa credinta aceasta nefondata: noi nu servim idei sau intelectuali, ci oamenii, in general. Si culmea este ca democratia moderna -- e vorba de democratia aceea bleaga care n-a fost in stare sa judece si sa condamne comunismul --, le da dreptate.

Acum, poate ca v-ati astepta ca printre intelectualii care au servit politicieni sa figureze la loc de cinste Patapievici. Ei bine, va inselati, fiindca lucrurile stau aproape invers. Mai mult, as spune ca una dintre miscarile politice inspirate ale lui Basescu a fost sa-l numeasca pe Patapievici sef la ICR. A sustine un intelectual pursinge nu inseamna a-l sluji pe intelectual, ci a sluji ideilor sale valoroase, culturii tarii tale. Acceptind postul, Patapievici a riscat mizind pe capacitatea noastra de intelegere: rezultatul e ca reputatia lui e in suferinta iar noi sintem condusi din nou de urmasii directi ai comunistilor.