Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Wednesday, December 04, 2013

Despre capitalism si "miracolul" chinez

Articolul e foarte bun. Si nu pentru ca "tine cu capitalistii", ci pentru ca ne aduce in situatia de a ne pune intrebari importante. Chiar e posibil capitalismul fara libertate? Pentru cit timp? Ar mai fi fost oare posibil "miracolul chinez" fara un mediu economic mondial sanatos, adica capitalist? Oare e posibila trecerea de la comunism la un regim "social capitalist"? Mai precis, poti avea oare capitalism social fara sa fi trecut printr-o faza de capitalism autentic? Pentru cei care nu pot depasi stadiul ideologic intrebarile sint, fireste, suparatoare. China e un stat cu care nu se poate compara nici un altul, iar problemele sale sint pe masura. Insa prima si cea mai mare problema ar fi, cred, predictibilitatea, direct legata de stabilitate. China a inceput sa se dezvolte prin metode capitaliste acum 30 de ani. Pe de-o parte, nu exista vreo garantie ca va continua pe aceasta cale. Pe de alta parte, chiar in conditiile actuale, China incalca reguli economice importante care ne afecteaza masiv pe toti -- sa ne gindim la cursul artificial al yuan-ului dar si la politica economica cvasi-centralista a partidului unic. Daca totusi finalitatea acestui proces ar fi liberalizarea politica, ar fi mare lucru -- deocamdata insa, in China nu exista nici macar libertatea presei. Stim ca exista o lupta acerba si complet lipsita de transparenta intre membrii partidului comunist: nici un partid comunist nu a fost scutit de astfel de lupte intestine. E insa greu de crezut ca partidul unic va accepta, in fine, si el, concurenta ca mijloc de reformare. Probabil ca la noi, mai mult de jumatate dintre electori cred inca in partidul unic, eventual autoritar, ca solutie la toate problemele, cele ale crizei, al noastre, ale lumii. Dar oare politica partidului unic nu e mai degraba un soi de religie? Caci trebuie sa crezi in ea chiar daca te indoiesti de veridicitatea ei. Unirea inseamna putere, asa este, dar si mafiotii stiu asta, doar ca ei se unesc impotriva legii. Incit, motivul cel mai important pentru care politica partidului unic este falimentara tine chiar de lege: nu exista nici o garantie ca partidul nu-si privilegiaza membrii prin legile pe care le emite. De fapt, avem aici un cerc vicios al puterii: partidul nu poate fi facut responsabil pentru esecuri pentru ca legea o face el. In realitate, puterea nu e a poporului, ci a partidului. Avem tot timpul in fata caracterul penal al membrilor partidului unic: toti trebuie sa treaca prin reforme, mai putin membrii partidului. As spune ca China e o problema complicata care ne priveste pe toti. Am ajuns aici fiindca, din nefericire, nici macar Vestul democratic nu a asimilat inca lectia comunista, iar motivul cel mai evident este acela ca Vestul face inca profit pe comunismul din China. Ceea ce parea sa fie o solutie de moment a devenit acum regula. Mai mult, ne-am facut frati cu dracu' dar am inceput sa ne indoim ca vom mai trece puntea. Si pare ca totul e o chestiune de credinta. Asa sa fie oare?

Vezi articolul Cele doua cai, al lui Andrei Cornea, din Revista 22.