Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Sunday, April 06, 2014

Religie si stiinta

Dialog pe contributors.ro, la articolul Etica versus religie al lui Constantin Balasoiu

Domnule Balasoiu,
Spuneti in final:
“Nu trebuie sa ma intorc acum de unde am plecat pentru a expune o concluzie speciala. Ce sper ca e clar deja este ca a diferentia intre religie si stiinte in invatamantul public pe motiv ca una e confesionala (si din acest motiv privata) in timp ce cealalta e obiectiva si/sau universala (si din acest motiv publica, eventual obligatorie), tine mai curand de ideologie si optiuni personale.”

Ei bine, dupa articolul d-voastra, mie nu mi-e deloc mai clar de ce, a diferentia intre stiinta si religie luind drept criteriu universalitatea, tine de ideologie sau optiuni personale. Caci, in vreme ce in lume exista mai multe religii dintre care nici una nu pare sa se desprinda ca fundamentala sau unificatoare, stiinta chiar tinde spre unificare si universalitate. Mai mult, nici pina astazi, religia nu a dat o metoda prin care sa se probeze si/sau elimine ideologii. Singura care a facut-o, iar asta de o maniera sistematica, este tot stiinta.
In discutia despre etica vs religie in scoli mi se pare ca nu e nevoie de trimiterile la dezbaterile amanuntite referitoare la ontologie. Iertati-ma, dar religia doar pare ca stie despre ontologie ceva mai multe decit stiu stiinta si filosofia luate impreuna. E-adevarat insa si ca, simpla existenta a acestei impresii este motivul esential pentru care se cuvine sa studiem in continuare religia. De aici insa si pina la impunerea unei religii clasice (sau a unei denominatii) in scoala ar trebui sa fie cale lunga. Caci in invatamint, nici macar stiinta nu se impune la propriu: nimeni nu e obligat sa-si desavirseasca educatia in stiinta. Si intr-adevar: aritmetica nu e chiar stiinta, culltivarea observatiei la scolari nu e chiar stiinta, gramatica nu e chiar stiinta, desenarea celulelor si trecerea in revista a elementelor de baza ale biologiei nu e chiar stiinta. A, metodele prin care se pot face in scoala toate astea tin de stiinta si nu numai. Sint de acord ca in scoala generala se fac inca prea multe elemente de stiinta si as incuraja, la rindu-mi, aerisirea programelor. N-as insista insa deloc pentru impunerea vreunei religii particulare, mai ales in clasele primare, unde ideologia de orice fel poate fi derutanta daca nu chiar daunatoare.
Admit ca gimnaziul e una dintre perioadele critice din dezvoltarea intelectuala a unui copil: tocmai de aceea e necesar mult discernamint in alegerea unei programe. Iar naturalismul pare sa fie, nu atit o ideologie, cit cadrul cel mai potrivit pentru scolari si motivarea acestora: nu poti gresi descriind pur si simplu natura sau ceea ce e natural. Noi, oamenii, gresim mai degraba atunci cind mergem cu gindul dincolo de natural sau ceea ce e natural — nu gresim fiindca facem asta, pentru ca e clar ca trebuie sa o facem, gresim in felul in care o facem, iar religia se refera totusi la supranatural, la ceva ce nu are loc in mod obisnuit in natura. Iata: arborii sau furnicile, desi fiinte, nu par sa aiba o religie, asta desi arborii stau toata viata lor cu bratele ridicate spre cer iar furnicile adulmeca mereu cai nevazute noua.
Cred ca ar trebui remarcat ca, desi, istoric, religia pare sa fie prima dintre achizitiile spirituale sau culturale ale umanitatii, descoperirile ultimului secol ne releva ca lucrurile nu mai sint asa de simple: atit picturile rupestre cit si mormintele timpurii par sa tradeze existenta unui rudiment de limbaj. Mai cred ca, chiar daca ar exista un primat istoric al religiei, tot nu am putea argumenta solid necesitatea unei educatii religioase particulare si timpurii. In orice caz, cei care au pictat pesterile, cu siguranta nu erau crestini, mulsulmani sau hindusi.

Cred ca ar trebui sa admitem ca nici macar la adolescenti lucrurile nu sint mai simple in materie de educatie. Fiindca nu mai poti azi incepe sa cladesti o cultura spunindu-le adolescentilor ca Iisus s-a nascut dintr-o fecioara si ca oamenii trebuie sa fie egali. Adica poti, dar asta inseamna sa incepi educatia cu doua asertiuni aproape sigur neadevarate, pentru care, si pentru a le sustine trebuie sa inventezi mai departe alte si alte asertiuni la fel de usor atacabile. Sa ne gindim serios la treaba asta: pentru omul modern, lipsa onestitatii dar si minciuna sint direct insulte. Ce inseamna asta? Inseamna ca fara o reforma autentica, mai ales in religie si filosofie, insasi cultura va ramine mai departe un mijloc de ideologizare, adica va fi in continuare slaba in fata criticilor de tot felul si va esua mereu sa ne fereasca de noi ideologii — s-a dovedit ca ideologiile politice (de pilda cele socialist-comuniste) se propaga social la fel de usor ca si religia tocmai pentru ca religia este aceea care conserva, prin traditie, susceptibilitatea oamenilor la ideologii. De pilda, daca oamenii au fost pregatiti citeva milenii sa accepte ca Iisus a inviat din fecioara, atunci le va fi cu mult mai usor sa admita un principiu cu mult mai plauzibil, ca acela care pretinde ca oamenii trebuie sa fie egali.
Intuitia mea este ca religia moderna are nevoie de principii inatacabile iar asta ar insemna o reformare din temelii. Sintem inca departe de maturitatea necesara. Faptul ca asa stau lucrurile decurge din naivitatea multor oameni de cultura care pretind ca stiinta poate fi si trebuie fundata teologic, si asta in conditiile in care religia a esuat rasunator in cea mai recenta confruntare a sa cu o ideologie politica — atunci cind s-a impus comunismul, toate popoarele din estul Europei erau deja crestine de foarte multe secole iar indoctrinarea a avut loc totusi incredibil de repede, avind in vedere scara istorica; e-adevarat, caderea comunismului a avut loc chiar mai repede, insa nu s-a datorat bisericii si nici politicii duse de papa asa cum cred unii, ci poate fi atribuita mai degraba dezvoltarii comunicarii dar si economiei la nivel global pe de-o parte, si imploziei societatilor comuniste nesustenabile economic si uzate ideologic de cealalta parte, totul ca efect direct al dezvoltarii stiintei: daca dimpotriva, fie si doar comunicarea la nivel global ar fi fost cumva intirziata sau suprimata — de pilda prin masuri politice chiar mai drastice –, probabil ca si azi traiam inca sub comunism, iar in Romania, Ceausescu ar fi fost deja sanctificat.

In fine, cred ca sint doar realist atunci cind sustin ca nu iubirea crestineasca a occidentalilor sau nevoia lor de noi piete ne-au salvat de comunism, intr-o vreme cind eram in genunchi iar credinta noastra era facuta praf si pulbere, ci norocul ca stiinta s-a dezvoltat suficient de mult, inclusiv sub comunism. S-ar putea ca data viitoare sa nu mai fie suficient norocul, in orice caz, nu mai cred intr-un viitor in care stiinta si filosofia avanseaza iar religia stagneaza.

------------------------------------

Si eu va multumesc pentru dialog.

“Ca sa vedeti cat de universala e stiinta sau si mai clar, cat e de separabila de cultura care a produs-o, incercati sa va duceti cu ea de ex la populatiile de amerindieni nenaturalizati. Criteriul universalitatii nu e mai bun decat oricare alta conventie care are sens in interiorul unei culturi. Acolo unde vi se pare ca aveti consens, aveti de-a face de fapt cu o cultura puternic occidentalizata, fie doar si la nivel savant. De-asta vorbesc de optiuni personale si ideologie.” /

Cred intelesul pe care-l dati universalitatii este unul impropriu. Chiar daca universalul se exprima prin conventii, el se refera intotdeauna la ceva ce e dincolo de conventii, sau ma rog, e valabil simultan sub toate conventiile. De ce spunem despre unele legi ca sint universale? Pentru ca ele sint valabile in toate locurile si in toate timpurile. Stiinta e parte a culturii, insa doar o mica parte a culturii satisface criteriul universalitatii.

“Nu stiu cat de familiarizat sunteti cu discutiile de fenomenologie si filosofia stiintei, v-as sugera in acest caz textele lui Patrick Heelan.” /
Multumesc pentru recomandare. V-as putea sugera la rindu-mi sa revedeti traducerea in colaborare si notele lui Mircea Flonta la Cum vad eu lumea, a lui Albert Einstein dar sint constient ca trimiterile sint mai degraba eschive.

“Si da, este nevoie de discutii cu privire la ontologie, ptr ca asta se face. Fara sa stim sau sa fim constienti, se intelege, dar exact asta se face.”
N-am negat nicaieri asta, ci doar am aratat ca trimiterile la discutiile amanuntite pe subiect nu sint necesare. Fiindca, din cite imi pot da seama, d-voastra mergeti in continuarea unor argumentatii destul de sofisticate pentru a pastra religia (crestina) asa cum este. Chiar nu vad sensul paradei de argumente daca ne intoarcem mereu in punctul din care am plecat.

“V-as sugera sa revedeti comentariul dlui Iordache, are niste chestii uitile acolo despre monocentrism, pluricentrism, gandire critica etc in educatie si despre ce inseamna sa ajungi la varsta studentiei format intr-un sistem ca cel de care vorbeste dl Flonta.” /
Mircea Flonta are dreptate. Pot intelege teama referitoare la suprimarea diversitatii, mai ales dupa experienta nefericita a invatamintului comunist care era intr-adevar unul de indoctrinare, dar convergenta nu elimina pluri-centrismul, tot asa cum unitatea genetica a lumii vii (de pe Pamint) nu elimina diversitatea. Mai mult, e usor de constatat ca oricare dintre stiinte este pluri-centrica: fiecare dintre ele se sprijina pe mai multe principii, adevaruri, idei, concepte si se dezvolta in continuarea lor, prin dialogul lor. Stiinta nu e facuta sa elimine diversitatea ci falsul, neadevarul, ideologia goala.

“Nu cred ca stiinta s-a revoltat sub comunisti, nu ea ne-a adus vreo lumina speciala in materie. Dimpotriva, a fost bine sprijinita pe partea tehnica si promovata puternic in plan ideologic.” /
Stiinta nu se revolta. Nici oamenii de stiinta nu se revolta: numai neghiobii se revolta impotriva adevarului. Daca oamenii de stiinta isi fac bine treaba, atunci in majoritatea cazurilor ar trebui sa fie suficient: stiinta e extrem de coroziva pentru orice fel de ideologie, iar uzura a pus jos ideologia comunista. In stiinta nu exista, practic, revolutii — asta desi multi vorbesc adesea despre ele. Dincolo de metafore, stiinta a adus la modul propriu lumina in lume. Politicienii de pretutindeni se folosesc de stiinta, cit despre comunisti, ei au facut deservicii majore stiintei, iar unul dintre ele este chiar cel prin care s-a propagat ineptia ca stiinta e asimilabila materialismului.

“In sfarsit, daca i-ati citit dlui Patapievici Zbor in bataia sagetii, aveti acolo un argument de ce era de preferat sa te duci mai curand la fizica decat la filosofie in anii aia. In locul dvs, m-as uita mai curand la cei care au avut de suferit” /
Ma gindesc ca multi dintre cei afectati direct de comunism sufera inca si azi si ii fac si pe altii sa sufere, fiindca nu inteleg ca au nevoie de ajutor, iar asta e o adevarata tragedie.
Patapievici a oscilat intre mai multe, litere, filosofie, filologie, fizica, iar optiunea lui a avut in vedere statutul umanioarelor din acea vreme. Pentru cei care, avind de ales intre stiinta si filosofie au ales stiinta, ideologizarea filosofiei a fost un alt argument.
De fapt, ideologizarea pare sa fie un subiect mereu actual daca vorbim de incercarea de apropiere dintre religie, filosofie si stiinta, in conditiile in care doar stiinta pare sa aiba ca program demontarea ideologiilor.

=================================

Dialog cu AT, la acelasi articol

“Nu este vorba de nici o impunere a nici unei religii.” /
Stiti bine ca, de facto, in scoli avem altceva, si nu ma refer la problema icoanelor.

“De ce ar vrea cineva sa inceapa sa cladeasca o cultura din temelii, si nu sa si-o perpetueze pe cea pe care o are? Propunerea dumneavoastra tine de un extremism revolutionar neo-marxist.” /
Nu va repeziti: chiar daca in lume exista diverse culturi mature, fiecare adolescent isi cladeste o cultura pornind de la temelii, nici n-ar putea-o face altfel. La acele temelii ma refeream. Nu am facut nicaieri trimitere la revolutii, pur si simplu fiindca nu le agreez. Mai stiu insa ca singura posibilitate de a ocoli calea revolutionara este reforma.

“Cine a hotarat ca asertiunile respective sunt aproape sigur neadevarate? ” /
Folositi-va bunul simt si lasati deoparte metaforele sau interpretarile pretioase. Nasterea din fecioara nu e imposibila, dar inseminarea este relativ recenta, incit putem spune cu certitudine ca toti oamenii din trecut — printre ei si Iisus — s-au nascut in urma relatiilor sexuale dintre femei si barbati. Pe de alta parte, nu exista vreun motiv pentru care sa credem ca un copil nascut azi prin inseminare este in mod aprioric special. Iisus ramine un om totul remarcabil, si asta nu datorita faptului ca s-ar fi nascut din fecioara.

“Daca oamenii nu mai trebuie sa fie egali, atunci ce facem cu motto-ul republicii franceze, “Liberte, egalite, fraternite”?” /
Intii ca Repubica Franceza a venit in urma unei revolutii singeroase si prin teroare. Si-apoi, egalitarismul a fost in mod tragic infirmat, in urma unui experiment social de proportii, comunismul, care a insemnat, si nu doar la inceput, revolutie, oprimare, teroare, genocid.

“Daca “principii” inatacabile inseamna eliminarea dogmelor supranaturale pe care le-ati amintit, adica reducerea la naturalism, atunci care ar fi diferenta dintre “reformare din temelii” si disparitie? Cu alte cuvinte, ce mai ramane din religie?” /

As face doua observatii importante cu care ii voi contraria inevitabil si deopotriva pe teisti si pe atei. Insa mai intii, pentru a ramine in adevar sau in apropierea sa, as imprumuta o regula din stiinta, care cere sa postulezi cit mai putin(e).
Prima observatie se refera la utilitatea teologiei iar cea de-a doua, la fundarea stiintei pe religie, care nu e totuna cu fundarea pe teologie.
Cred ca teologia nu poate ramine asa cum este, iar motivul e ca postularea unei fiinte supranaturale e totusi prea mult. Insa teologia nu poate fi si nici nu trebuie eliminata complet, din cauza ca ipoteza existentei unei fiinte supranaturale nu poate fi infirmata in vreun fel — iar aici nu sintem in cazul cestii care orbiteaza (vezi Russell), fiindca sintem inconjurati de fiinte spirituale numite oameni, iar cei creatori dintre ei, in pofida faptului ca sint inca muritori, prin felul in care gindesc par sa se situeze nu doar dincolo de ceea e pur si simplu natural, dar dincolo de ceea ce e posibil, chiar dincolo de transcendentul elementar al ideilor: in orice caz, nici o lege nu da seama si, foarte probabil, nu va putea da seama despre posibilitatea intelegerii lumii de catre cei care cauta si descopera (legitati). Fireste, e important sa spunem ca, daca a existat (iar asta e foarte probabil), Iisus intra imediat in aceasta categorie: descoperirea sa e legata de ceva extraordinar despre umanitate si fiinta, ceva care, vedem bine, a transformat fundamental lumea.
Acum despre fundarea stiintei pe religie. Lucrurile sint mai simple aici fiindca stiinta a avut dintotdeauna o dimensiune religioasa pentru parintii si creatorii ei, chiar si pentru cei moderni. Fiindca credinta fondata a stat mereu la radacinile ei: ginditi-va la principii si axiome, la tot ceea ce nu poate fi demonstrat dar fara de care n-am putea vorbi de rationamente sau deductii.

In continuarea altor ginditori, Einstein a spus odata ca nici un om nu ar trebui divinizat, si cred ca avea dreptate. Insa oamenii remarcabili, desi individualitati remarcabile, fac miracole doar impreuna: caci Iisus insusi, fara o educatie si fara cei din jurul sau n-ar mai fi fost Iisus, iar in acest caz, istoria ar fi fost cu totul alta. Dupa mine, teologia ar cuprinde biografiile si contextele existentelor celor mai speciali dintre oameni, ale creatorilor, descoperitorilor, cautatorilor.

--------------------------------------------

Va multumesc pentru dialog si pentru insistenta.

“Chiar si un adolescent nu porneste de la tabula rasa.” /
Ba, ma tem ca, in materie de cultura, da. Caci e clar ca vorbim de nurture (engl.) — ori cultura –, iar copiii nu au timp sa-si faca o cultura. In general, spunem “oameni de cultura”, nu “adolescenti de cultura”. Asezarea intr-o cultura este chiar una dintre dificultatile majore ale adolescentei — H.R. Patapievici a scris una dintre cele mai frumoase carti despre asta.
E insa in aceasta idee ceva foarte interesant legat felul in care apare noul in lume, fiindca natura insasi impune un sacrificiu imens tuturor vietuitoarelor, regula fiind chiar aceasta: fiecare pui e la nastere tabula rasa. Si, cu cit specia careia ii apartine e mai evoluata, cu-atit e mai mare diferenta dintre cel ce se naste si cel ce devine. Mai mult, cu toate ca generatiile se intrepatrund intim iar acest carusel e in miscare de cind lumea, fiecare generatie este, la nastere — si daca vorbim de cultura –, tabula rasa. Chiar tineretea poate fi asimilata, cred, cu tabula rasa. Si nu e doar greu, dar e tragic sa o iei mereu de la zero. Totusi, de ce ne dorim sa raminem tineri? Oare nu chiar din cauza ca tinerii vad mereu lucruri noi, pe care multi dintre cei in virsta nu le mai vad?

“Nu prea inteleg ce vreti sa spuneti cu inseminarea. “Inseminarea e relativ recenta”? Pai inseminarea e de cand exista reproducere sexuata. Pe de alta parte, ideea ca Isus s-a nascut pe cale naturala este cu totul noua. Nu vad de ce trebuie sa o acceptam ca adevarata. Pana si musulmanii, care nu accepta ideea divinitatii lui, admit ca Isus s-a nascut din fecioara.” /
Sensul de baza al inseminarii este cel de fecundare artificiala.
In rest, si in general, NU TREBUIE sa acceptati nimic fara o analiza fie si sumara: banuiesc ca ati gindit indelung pina sa va hotariti/acceptati ca Iisus s-a nascut din fecioara si de aceea, in aceasta chestiune nu va mai pot sugera nimic.
Numarul oamenilor care cred nu poate servi drept argument decit daca vorbim de politica, dar nici atunci majoritatile nu pot pretinde orice.

“A nu se confunda egalitatea cu egalitarismul. Crestinismul a sustinut intotdeauna egalitatea in demnitate a persoanelor si egalitatea in fata legii, si cred ca asta a fost si ideea de egalitate a revolutiei franceze, ceva ce totusi a fost bun in acea revolutie. Daca nici acest fel de egalitate nu va place, ma tem ca sunteti un revolutionar mai radical decat radicalismul revolutiei franceze.” /
Discutia despre egalitate vs egalitarism nu e una simpla si asta fiindca egalitarismul are mai multe definitii. Desi unii numesc egalitarism “doar” egalizarea economica a indivizilor, noi stim deja din comunism ca egalizarea a fost cu mult mai cuprinzatoare: de aceea, cind spunem egalitarism, intelegem uniformizare, chiar comunizare. Pe de alta parte, in acceptiunea vestica, egalitarismul e definit ca doctrina care promoveaza egalitatea intre oameni: dar si in acest caz exista mai multe variante.
In textul de mai sus, cind ma refeream la egalitatea oamenilor, ma refeream la generalizare, adica la egalitarism: daca as fi vrut sa particularizez, as fi spus egalitate de sanse, egalitate in drepturi, egalitate in fata legii — poate parea o fortare, insa e vorba doar de definitii.
Referindu-ma la incalcarea unor drepturi, pot invoca lipsa de egalitate, tocmai fiindca tipul general il include pe cel particular (de pilda, incalcarea unor drepturi e o negare a egalitarismului) — aceasta este situatia pentru rationamentele negative. Daca insa fac demersuri afirmative, atunci e important sa particularizez. Demersul meu era unul negativ: infirma egalitarismul invocind esecul dezastruos al comunismului — pentru discutie, nu are importanta ca Revolutia Franceza a avut si parti bune, egalitarismul ramine infirmat.
Sa ne intelegem, daca egalitarismul a fost infirmat, nu inseamna ca nu mai putem vorbi de egalitatea de sanse, in drepturi sau in fata legii, paradoxal si dimpotriva, putem vorbi despre toate acestea mai ales fiindca egalitarismul a fost infirmat.
Stim ca egalitarismul poate fi infirmat destul de usor, punind in evidenta disparitati particulare evidente: cu toate astea, cei mai multi au avut nevoie de comunism pentru a se lamuri. Asta ne spune ceva profund despre natura umana.

“Cat despre teologie fara Dumnezeu, chiar nu vad ce rost ar avea.”
Faptul ca nu postulezi existenta unei fiinte supranaturale nu inseamna ca teologia ramine fara Dumnezeu dupa cum, faptul ca geometria nu postuleaza existenta dreptelor nu inseamna ca nu exista drepte. Conceptele fundamentale (sau asa-numitele primitive) nu se postuleaza nicaieri, fiindca ele nici macar nu pot fi definite. Daca nu sintem in stare sa definim unele dintre cele mai simple obiecte care se afla in transcendent, cum am putea atunci defini (coerent) o fiinta? Dar sa o postulam? Mai are oare sens geometria fara postularea dreptelor? Sigur ca da. Dar teologia fara postularea existentei lui Dumnezeu?

----------------------------------------

“Referitor la adolescenti: o civilizatie in care generatia in varsta nu mai are nimic de transmis generatiei tinere este sortita pieirii.” /
Daca generatia in virsta e complet indoctrinata, decit sa-si transmita ideologia, ar mai bine sa nu transmita nimic in afara strictului necesar — de pilda, putem spune ca ar fi fost mai bine ca generatiile virstnice postdecembriste sa nu transmita ideea inepta cum ca comunismul a fost bun.
Dar revin la intrebarea: la ce le-a folosit credinta crestina tinerilor (romani) in deceniile de dupa razboi, cind comunismul s-a impus atit de repede, incit parca terenul ar fi fost cumva pregatit? Raspunsul comod e, fireste, ca lucrurile n-au legatura cu crestinismul, fiindca comunismul s-a impus prin forta si teroare. Raspunsul incomod e altul, insa nu cred ca oamenii vor sa-l cunoasca, fiindca nu-l cauta si nici nu sint pregatiti sa-l afle. Cei mai multi sint multumiti cu ceea ce stiu deja.
Altfel, fireste, intr-o lume normala, se cuvine sa existe un transfer natural intre generatii: tinerii sa fie sursa de dinamism, creativitate si nou, cei in virsta, depozitarii traditiei, experientei, culturii, intelepciunii. Caci atunci vom avea inclusiv tineri intelepti dar si virstnici creatori.

“Referitor la nasterea din fecioara: argumentul meu nu se refera la opinia majoritatii, ci la faptul ca respingerea acestei dogme se face pe baze de optiuni metafizice, nu prin argument logic.” /
Metafizica nu ar trebui sa nege evidente, si cu atit mai putin sa frizeze logica. E-adevarat ca metafizica insasi pare problematica fiindca nu e clar daca are legatura cu stiinta — pentru mine, de pilda, are, insa pentru foarte multi altii nu are. Motive sint si pentru o parte si pentru cealalta. Astfel, daca cosmologia e vazuta ca parte a metafizicii, e greu de vazut cum poate aceasta sa ia in serios probleme legate de spatiu si timp fara a se sprijini pe stiinta. Cred totusi ca metafizica si stiinta au foarte multe in comun, singura diferenta majora parind sa rezide in importanta pe care fiecare o acorda ontologiei. Insa nici macar diferenta asta nu e una care sa le desparta, fiindca singurul motiv pentru care stiinta nu acorda o foarte mare importanta ontologiei este chiar faptul ca stiinta nu e suficient de dezvoltata pentru tratarea unui asemenea subiect — e de amintit aici totusi ca mecanica cuantica se afla deja in fata unor dificultati ce par sa trimita direct la ontologie (vezi (in)existenta microobiectelor inainte de masurare).
In fine, exista si o explicatie pentru care cele doua sint vazute de multi ca fundamental separate: in general e lesne de facut speculatii rupt de experienta, dupa cum e lesne de redus totul la experiment, ignorind speculatiile. Sa ne intelegem bine insa: stiinta nu poate avansa fara speculatii confirmate de experiment — in stiinta, speculatiile nu cuprind doar argumente, ci si analogii.
Un caracter aparte il are matematica, fiindca in matematica, experimentul pare sa joace un rol insignifiant si astfel, matematica ar trebui sa fie mult mai aproape de metafizica. Mai nou insa vorbim de asa-numitele experimente numerice care scot la iveala lumi si structuri imposibil de imaginat de mintea umana (vezi cazul multimilor fractale).
Motivul pentru care am pomenit de matematica nu este intimplator. Matematica nu este considerata propriu-zis stiinta (vezi Popper), insa toata stiinta se exprima in limbaj matematic. Ei bine, similitudinea asta ar trebui pastrata si in privinta raportarii metafizicii la stiinta: din aceasta perspectiva, desi nu mai e la fel de evidenta, legatura poate fi sesizata.

“Referitor la teologia fara Dumnezeu: atunci nu vad cum mai pot cuvintele sa isi pastreze sensurile. Teologie=stiinta despre Dumnezeu” /
V-am raspuns deja la asta si v-am schitat mai sus argumentele: teologia nu ramine fara Dumnezeu. Dar existenta sa nu mai e decretata fiindca nu e necesar sa fie decretata. Revin la analogia cu dreptele: strict vorbind, in realitate nu exista drepte, dar acestea sint abstractiuni care exista totusi in transcendent — adica in lumea ideilor –, fara ele n-ar exista geometria. Ei bine, acest demers este unul tipic metafizic, fiindca nu e un argument care sa poata fi rezumat la logica, ideea sa centrala fiind o analogie intre doua tipuri de existenta, adica o analogie ontologica. Noi nu vorbim in general despre analogii ontologice desi, in general, chiar despre ele e vorba. In stiinta, atunci cind se face analogie intre fenomene ce par diferite, analogia se refera la existente diferite — fenomenele apar sau dispar, in functie de conditii. Stiinta e plina de astfel de analogii, incit, din punctul meu de vedere, stiinta se exprima in mod curent nu doar prin limbajul matematicii, dar si prin cel al metafizicii.

----------------------------------------

“Orice civilizatie indoctrineaza, chiar daca nu isi da seama. De exemplu, doctrina civilizatiei post-crestine este progresul.” /
Asa e, cu certitudine, orice civilizatie indoctrineaza — ma amuza gindul ca daca v-as fi spus eu asta, probabil ca m-ati fi contrazis –, dar eu ma refeream la culturile complet indoctrinate sau suficient de indoctrinate. Dupa parerea mea, indoctrinarea a venit in lume odata cu limbajul.
Va dau dreptate si in privinta celei de-a doua afirmatii: dar v-ati intrebat vreodata de ce se intimpla asa? Oare nu cumva fiindca oamenii considera progresul natural si de la sine inteles? Dar de ce au ajuns oamenii sa creada asa ceva?

“Motivul pentru care vi se pare ca miracolele neaga evidentele si frizeaza logica este ca, probabil, aveti o metafizica naturalista.” /
Nu stiu cit de naturalista mai poate fi “o metafizica” daca-mi permite sa fac ratiuni despre Dumnezeu.
Problema nu e cu ceea ce a spus Iisus, ci cu ceea ce au spus oamenii despre Iisus, caci indoctrinarea groasa au facut-o cei de dupa Iisus. Iar motivul a fost unul natural: ei isi doreau sa fie crezuti, iar pentru asta, nu faptele erau mai potrivite, caci simplele fapte nu sint atragatoare — iata, oamenii au nevoie inca si azi de legende pentru a crede.
Si totusi, sa faci stiinta nu-i chiar natural, caci nu-i deloc natural sa cauti ceea ce n-ai pierdut. Marile descoperiri nu sint naturale, desi cei mai multi oameni cred ca sint, ba chiar ca le si merita. Invatatura lui Iisus nu e naturala, dar nici descoperirile lui Einstein nu sint.
Asadar, de ce au ajuns oamenii sa creada ca progresul e natural si de la sine inteles? Raspunsul apare la fel de natural: pentru ca intimplari pe care oamenii le numesc miracole nu sint miracole, in vreme ce intimplari care oamenilor li se par naturale nu sint naturale, ci probabil miracole.

----------------------------------

“Tocmai asta e problema. Poate progresul sa continue la nesfarsit, fara solul valorilor care l-au propulsat, in mare parte religioase? Christopher Dawson, in “Progress and religion”, argumenteaza ca nu. A se vedea si articolul d-lui Naumescu” /
Dupa cum v-ati putut da seama, in privinta progresului credem cam acelasi lucru, insa din motive diferite: d-voastra vreti sa pastrati neschimbata invatatura crestina — si ma refer, fireste, la dogme –, in vreme ce eu nu cred ca acest lucru mai e azi viabil. Multumesc pentru trimiteri, totusi, articolul d-nului Naumescu nu prea are legatura cu ceea ce am discutat aici, iar povestea asta cu hedonismul Occidentului nu-mi spune mare lucru si n-as dezvolta-o.

“Oamenii aceia au fost dispusi sa moara pentru fapte pe care au afirmat ca le-au vazut cu ochii lor. Dar in fond, de unde stim ce a spus Isus? A spus “Inainte de Avraam, eu sunt”?” /
Nu cred ca cei care au scris evangheliile l-au vazut pe Iisus. Ma bucur insa ca va puneti intrebarile astea, fiindca si eu mi le pun. Mai ales ca exista mai multe versiuni de evanghelii, au mai fost apoi si gnosticii, care aveau o perspectiva mistica, si care ignorau preotimea, punind accent pe relatia nemediata cu Dumnezeu.