Pe 24 aprilie a murit Atanasie Florescu (n. 13 feb. 1930), profesorul meu de matematica din liceu...

3.14

Einstein's day.

Ar fi fost chiar de mirare sa ne salvam...

Raminem, asadar, sub zodia penal-comunista: in mod evident, nu ne revenim nici in generatia asta.
Explicatia? E destul de limpede: scoala corupta de pro-comunistii de dupa '90 isi produce deja rebuturile si efectele.
Pe termen lung insa, salvarea e aceeasi: personala, intim legata de lumea transcendenta a ideilor, departe de ideologia crestina peste care s-a instapinit atit de durabil comunismul in estul Europei -- totusi, nu prea departe, caci ideologia crestina imi pare a fi cheia de rezolvare a paradoxului democratic romanesc numit si democratie originala.

Nu e sfirsitul lumii, cum spuneam insa, se mai duce, practic, o generatie.
Se cuvine sa fim onesti si realisti.
Tinerii capabili de sub 40 de ani ar trebui sa plece cit inca mai au timp, altfel vor fi inghititi de sistem. Iar de intors, sa se intoarca numai daca vor avea vreodata forta sa schimbe ceva.
Pur si simplu, in momentul asta e mai patriotic sa pleci decit sa ramii, fiindca raminind, vei hrani sistemul corupt.
Cei peste 40 sint deja prinsi in capcana: chiar daca stiu o meserie, le va fi cu mult mai greu afara -- ar merita sa plece pentru copii dar asta ar insemna sa-si puna viata la bataie.
Fireste ca sint decizii personale deosebit de dificile, dar trebuie sa incetam sa ne mai amagim.

Totusi, de ce ar fi fost de mirare sa ne salvam?
Fiindca nici pina azi, la aproape 30 de ani de la iesirea din comunism, n-am invatat nimic din propria tragedie.

Dezbatere GDS

Excelenta dezbatere, merita urmarita desi pare lunga -- doar pare:

Elitele și societatea. Cine pe cine încurcă?

Despre Biserica

Spune Voinescu:

Nu trebuie slujit nici poporul, nici Cezarul – ei se slujesc unul pe celalalt. Trebuie slujit Dumnezeu si atit! Oricum, e atit de mult...

Dimpotriva, cred ca asta-i calea sigura catre extremismul religios. Acesta este mecanismul exact prin care are loc radicalizarea islamistilor si motivul pentru care spalarea pe creier functioneaza atit de bine. Consacrarea religiei a venit din contra, tocmai prin functia sa sociala dominanta, idealul cel mai inalt al unui om fiind acela de a-si sluji semenii. Dar oare nu suna asta din cale-afara de idealist? Si totusi, avem exemple elocvente inclusiv din afara bisericii: iata, fara a fi politician, prin ceea ce a facut, nu clampanind panglici patriotice, un om ca Einstein si-a slujit cu devotament semenii -- nu doar pe germani sau elvetieni, ci si pe americani dar si pe romani, africani si asiatici deopotriva --, fiindca intreaga umanitate se foloseste si se va folosi in viitor de marile sale descoperiri.

Vezi articolul lui S. Voinescu, De ce biserica ar trebui sa fie fericita ca scade in sondaje (pentru partea intii a articolului, click aici).

Despre muzica pop si mediocritate

Constat ca sintem, ca de obicei, foarte buni in a-i critica pe altii: frapeaza totusi siguranta, stilul nostru oracular, desfasurarea de forte.
Problema cea mai mare a mediocritatii o constituie mai mereu ceilalti: iar cel mediocru incepe critica mereu de la celalalt -- altfel, motivul principal pentru care teoriile conspiratiei nu vor disparea niciodata este tocmai imposibilitatea eradicarii mediocritatii.
Si totusi, normalitatea nu e totuna cu mediocritatea. Iar daca ar fi sa spun cine e normal in poveste si cine mediocru as face-o fara ezitare: abia suedezul e cel normal iar romanul e cel mediocru. Caci mediocru esti atunci cind lupti din greu ca sa obtii si sa pastrezi normalitatea, iar asta se intimpla nu fiindca altii sint de vina -- de pilda politicienii --, ci fiindca mizele sint mai mereu mici. Caci in Romania, miza cea mai mare e cum sa dai un tun si sa traiesti apoi linistit din ce ai deturnat, iar daca nu esti lasat in pace de justitie, sa intri in politica si sa schimbi legea in favoarea ta si a celor ca tine. Ei bine, aceasta miza "uriasa" pentru romani, pentru suedezi e una de nimic, chiar admitind ca idealul suedez ar fi acela de a da lovitura in lumea muzicii pop. Prima indeletnicire e din capul locului necinstita in vreme ce a doua e perfect onorabila. Dar apoi, doar pentru a pastra aparentele onorabilitatii la noi trebuie sa intorci Romania intreaga cu fundu' in sus, daca e nevoie sa schimbi inclusiv constitutia si sa critici virtos UE pentru pastrarea MCV, in vreme ce in Suedia, pentru a cuceri lumea nu ai nevoie decit de un hit scris cu talent.

Niciunde altundeva (nici măcar în Liverpool, nici vorbă de New York!) genurile minore ale muzicii nu sunt urmărite cu atâta devotament şi încrâncenare, niciunde altundeva muzica “neserioasă” nu stârneşte pasiuni atât de serioase, niciunde nu este colecţionată cu atâta ardoare şi compusă cu atâta sârguinţă. Faptul că muzica uşoară (de la hard rock până la disco pop) constituie, în Suedia, un “jurnal de ţară”, un topos şi un program existenţial deopotrivă impetuos şi anemic, vocaţional şi silit, este ilustrarea cea mai nimerită a unui mod de a fi care ezită între ipocrizia populismului şi trufia individualismului, între indispoziţia psihică şi dispoziţia materială a suedezului de a (se) cheltui în divertisment. -- vezi Suedia fluiera de Adela Toplean

Suedia e una din acele tari nordice aproape fara coruptie, unde nici macar ateismul nu e dominant, asa cum cred unii -- Suedia e totusi o monarhie.
Oricit am vrea, nici rockul si nici hard-rockul -- si probabil ca nici macar muzica pop -- nu intra in categoria muzicii usoare, asta desi e facuta, in general, de oameni care nu au urmat neaparat studii muzicale pretentioase: cei pasionati cu adevarat de muzica usoara sint, de fapt, romanii, care n-au avut vreodata muzica pop de calitate si nici public autentic pentru asemenea muzica -- ce sa mai zicem de muzica rock sau jazz, si azi fara prea mare ecou in cultura romaneasca.
Cit despre fluierat, ar trebui sa ne amintim ca principiul functionarii marilor orgi e acelasi. Da, Suedia fluiera si mi se pare minunat -- ce bine ar fi daca si Romania ar invata sa fluiere, mai precis sa-si traiasca normalitatea fluierind.

P.S.
Altfel, suedezii au muzica chiar dincolo de ce sintem noi dispusi sa numim muzica, iata doar o mostra:
Dark Ambient Playlist - Atrium Carceri