Civism

In '90, Romania nu putea fi substantial diferita de cea din '89, chiar daca trecuse printr-o revolutie. De fapt, asta-i problema cu revolutiile: produc haos si tragedii sociale dar nu schimba in bine indivizii, ba dimpotriva, hranesc oportunismul cel mai abject. Incit, in pofida valului anticomunist, Romania raminea o tara comunista. Omul nou era, din pacate, o realitate electorala covirsitoare in '90, rezultat direct al sistemului ceausist -- "populatia a reactionat", Duminica Orbului a fost confirmarea tragica a faptului ca, surprinzator, inclusiv mare parte din tinerii de-atunci erau lipsiti de civism -- in esenta, omul nou era si este chiar cel al carui simt civic a fost extirpat sau complet malformat. Inca si azi, dictionarele noastre dau o definitie malformata cetateanului, caci individul nu mai e vazut ca om liber al tirgului, cetatii sau orasului, ci mai degraba ca om indatorat statului, civismul fiind asimilat, in esenta, patriotismului.
Simtul civic ar fi cerut atunci apararea celor din Piata Universitatii de catre bucuresteni, nu hulirea sau cotonogirea lor. Caci la origine, civica era fapta celui care salva viata unui concetatean, nu cea a celui care dadea din gura despre iubirea fierbinte de patrie.