Matematica si fizica, teorii vs ideologie sau cultura

Prin contrast cu biologia, de pilda, in matematica, 'simplu' nu e sinonim cu 'primitiv', ci cu 'fundamental'.

Cultura are, cred, de-a face cu ideologia. Chiar cultura specializata tine mai mult de suprafata decit de adincime, fiind mai degraba extinsa decit profunda.
In pofida complexitatii sale matematice, teoria stringurilor trebuie inclusa in ceea ce am putea numi generic, ideologiile fizicii. Ideologiile fizicii sint in general necesare in fazele incipiente ale dezvoltarii unor domenii, insa acestea trebuie intotdeauna depasite, avansul avind loc doar in masura in care ideologiile sint depasite. Ca si gravitatia, teoria stringurilor dezvolta, practic, domeniul topologiei: o ramura a matematicii foarte sofisticata, insa cu prea putine ancore axiomatice. Exista domenii in care principiile si conjecturile fac regula. Chiar in fizica exista principii care au statutul axiomelor din matematici, desi principiile sint in general mai laxe decit axiomele. Iata, principiul invariantei vitezei luminii din relativitate se refera la domeniul fizicii, desi vorbim aici despre o derivata: de ce, de pilda, nu putem impune acest principiu ca axioma a matematicii? Asadar, de unde stim oare, unde incepe matematica si se sfirseste fizica?
In teoria stringurilor se admite din principiu existenta unor dimensiuni ascunse care, din motive necunoscute, sint compactate in lumea subcuantica. Se admite ca, tot in principiu, data fiind scara extrem de mica la care dimensiunile acestea devin manifeste, este exclusa punerea lor in evidenta prin vreun experiment. In mod surprinzator, poti folosi matematica pentru a dezvolta ideologii: nu poti face insa invers. Totusi, cum e oare posibil sa dezvolti ideologii uzind de matematica? Simplu, mentinind distanta fata de axiome si dezvoltind simultan domenii ce par conciliabile, incercind unificari. Este exact ceea ce fac teoreticienii stringurilor, avind ca obiectiv unificarea cimpurilor. Trebuie admis ca matematica sofisticata nu tine in mod obligatoriu de profunzime, nu trimite neaparat la fundamente, adica in adincime. Iar in fizica, nu uzul instrumentelor matematice sofisticate elimina ideologiile, ci conectarea ferma a conceptelor fundamentale ale fizicii la cele fundamentale din matematica.
Trebuie sa admitem ca vorbim de un context ideologic in cazul teoriei stringurilor, mai ales ca cei mai multi dintre teoreticienii domeniului fac referire in mod curent -- atunci cind vorbesc de istoria dezvoltarilor acestuia -- la revolutiile teoriei stringurilor (e vorba de doua: sau chiar trei daca se include string theory landscape). Am mai spus-o insa, e impropriu sa vorbim despre revolutii in stiinta, chiar si atunci cind vorbim despre mari descoperiri. Si asta fiindca, o mare descoperire nu inseamna trecerea de la o ideologie la alta, ci eliminarea unei ideologii. De pilda, relativitatea a eliminat ideologia potrivit careia timpul curge uniform si independent de miscarea sistemelor de referinta. Noua perspectiva nu este tot o ideologie: intii ca e o teorie, si apoi, vorbim de o teorie ce se verifica sistematic prin experiment. Ramine surprinzator faptul ca ideologia eliminata era una disimulata in fundamentele mecanicii clasice gindite de Newton insusi.