Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Tuesday, June 14, 2011

In continuarea ideilor lui Noica


Am pornit, cu Phaidon, de la această idee: în timp ce presocraticii au toţi un perì physeos, Platon obţine, primul, un perì psychés: o ridicare a lui anima la animus, spun eu, a spiritului individual la Spirit. Aceasta este tema dialogului. Iar ea se realizează în două trepte; prima: care este accesul la spirit? (problema paideică), răspunsul fiind: prin «moartea» în viaţă, ca autoritate a sufletului asupra trupului etc.; a doua: ce e spiritul în el însuşi? — răspunsul fiind: Ideile înseşi. Nemurirea este deci trecerea spiritului individual în Spirit.
Rămîne însă o a treia problemă, pe care Platon o pune, dar la care nu poate răspunde direct, drept care va trece totul în mit: în Spirit, mai e vorba de tine ca individ? Socrate mai este Socrate în lumea lui Hades? În faţa acestei întrebări, Platon depune armele şi trece pe registrul unei geografii fictive a raiului.
La această întrebare, creştinismul va răspunde: «Pămîntul acesta va trece, dar vorbele mele nu vor trece.» Aici revenim la problema pusă zilele trecute de Gabi: există o persistenţă a spiritului ca spirit? Dacă înţelegem «vorbele mele» ca logos, atunci logosul este oricînd prezent sub forma legilor naturii, de pildă. Dar logosul ca identitate individuală? La această întrebare Platon nu a răspuns, în timp ce creştinismul promite că vom fi chemaţi fiecare după numele nostru, şi afirmaţia sună aproape electoral. -- Noica in J.P. de Gabriel Liiceanu

Dar poate ca intrebarea daca Socrate mai e Socrate in lumea lui Hades ar trebui pusa altfel. Sa ne imaginam ca Socrate ar putea fi readus la viata in lumea noastra: intr-un sens, lumea noastra de azi este un soi de lume a lui Hades pentru Socrate. Cu alte cuvinte, ar fi Socrate tot Socrate in lumea noastra? Si fireste ca raspunsul ar trebui sa fie afirmativ: cu toate ca Socrate ar fi intr-o prima instanta mirat si s-ar putea minuna fie si numai daca ar fi sa ia contact cu filosofia care s-a facut de la el incoace, el n-ar trebui sa fie totusi bulversat.
Altfel: exista oare un timp viitor in care Socrate n-ar mai putea fi Socrate? Daca tinem la ideea de Spirit pe care am dobindit-o, atunci ar trebui sa raspundem cu 'nu'.
Procedind asa, sintem in stare sa definim Spiritul prin posibilitatea sa de a gindi orice lucru nou si de a ramine inca el insusi.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home