Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Saturday, September 17, 2011

Ce inseamna sa faci stiinta

V-ati intrebat vreodata de ce nu-i trece nimanui prin minte sa considere ca matematica e ideologie? Totusi, matematica se reduce la un sistem de axiome, adica tot la credinte (nejustificabile).
Eu zic ca merita meditat la asta indelung. Sa observam aici doar ca aceste credinte ale matematicii sint foarte putine la numar: se admite, fireste, inclusiv caracterul lor formal, de vreme ce uneori -- foarte rar ce-i drept -- sint schimbate (vezi axioma paralelelor).
Ei bine, cei mai multi dintre romani, chiar apolitici fiind, gindim ideologic, si fireste ca asta are de-a face cu istoria noastra recenta. Mai precis, sintem doldora de credinte de tot felul: noi stim. Sau mai bine zis, "stim noi". Si fireste ca in toata povestea asta, nu genele sint cele raspunzatoare, ci educatia. Mintea ideologica este aceea care nu merge niciodata mai departe de credinte fiindca nu are deprinderea sa faca asta. Or, la orice scoala buna se invata ca daca vrei sa te dezvolti, nu inmultesti numarul de credinte: iar cultura te invata cel mult sa inoti gratios in noianul de credinte, asta ca sa nu te ineci.
Nu e rau in sine sa cauti si sa gasesti viciile a ceva inexistent: sintem gata sa cautam defecte ale sufletului sau sa comentam despre sfirsitul sau inceputul lumii, religia ne-a invatat asta. Sintem gata sa comentam despre idei, filosofia ne-a invatat asta, dupa cum sintem gata sa vorbim despre cerc, asa cum geometria ne-a deprins.
In natura si in lume exista suflete sau idei, cam tot asa cum exista cercuri sau drepte.

Sa observam insa evolutia: religia a pornit de la o multime de credinte asimilate drept cultura, iar intrebuintarea lor originara era cel mai probabil perpetuarea in viata, nu invierea. Centrul lumii primitivului este chiar lumea, comunitatea sa, mica sau mare: primitivul admite ca exista o multime de alte fiinte vazute si nevazute. Filosofia reduce in mod substantial fiinta la om, religia reduce toti zeii si fiintele supranaturale la una singura: filosofia aduce in lume moartea, religia raspunde prompt cu invierea. Religia inca nu valorizeaza ideile si crede in infailibilitatea unei singure suprafiinte. Desi filosofia valorizeaza ideile, nu crede in idei, ci comenteaza idei. Stiinta o va face, revenind spectaculos la credinta. Nu inseamna ca nu mai comentam despre suflet, ci doar ca nu mai decretam privitor la el: nu inseamna ca nu mai comentam despre om, insa nu mai decretam privitor la destinul sau in lume, asa cum a facut filosofia. Am inteles ca inca nu sintem pregatiti sa decretam la modul absolut decit privitor la idei, iar facind stiinta sintem mai onesti: ne-am gasit in sfirsit locul.
Nu inseamna nici macar ca religia si filosofia ar trebui uitate: fiindca am descoperit ca facind cum trebuie stiinta, facem in mod inevitabil (si tot cum trebuie), atit religie cit si filosofie.
Exprimindu-ne filozofic, putem spune ca daca religia e teza, atunci filosofia e antiteza iar stiinta e sinteza. Pe de alta parte, trebuie admis ca prin maxima ideologizare si prin credinta in "omul absolut" (sau "omul nou"), filosofia a pierdut lumea veche. Exprimindu-ne in termeni religiosi, stiinta a inviat nu omul, ci credinta in sens absolut prin recursul la axiome. Din vechile religii a fost readus la viata prin demersul rational contemporan doar sufletul lor, caci intregul corp al credintelor vechi a disparut.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home