Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Tuesday, September 06, 2011

Analogii, erori, cautari

Mi-aduc aminte ca in decembrie 1989, in ciuda faptului ca incepusem sa aflu cite ceva despre ceea ce se intimpla la Timisoara, continuam sa fiu rupt de realitate: inca incercam sa inteleg ce vrea Ceausescu. Mai mult, aveam chiar si o teorie proprie prin care asimilam centralismul statului cu centralismul creierului in corpul mamiferelor. Admiteam adica erorile: asa cum mintea unui om poate, in imprejurari nefavorabile sa-i joace feste si sa duca fiinta sa la ruina si moarte, tot asa, statul poate duce o natiune la ruina, dar asta nu se intimpla din cauza ca centralismul e o problema. Asa credeam atunci. De faptul ca ma inselam n-am putut sa iau seama decit cu mult mai tirziu, la citiva ani dupa aceea. Simt si azi o usurare in imprejurarea ca nu am fost deloc implicat in politica nici inainte de 1989: fiindca genul asta de eroare de judecata nu poate fi combatut eficient intr-o societate atomizata de dictatura. Statul nu era onest -- statul nici nu poate fi onest, caci nu e o constiinta -- eu insa incercam sa fiu onest si sa inteleg. Totusi, ceea ce-mi dadea de gindit inca de atunci, era observatia ca, asa cum Ceasescu sau statul sau totalitar -- cu tot aparatul securitatii in functie -- nu puteau afla la un moment dat ce anume gindeste fiecare om in parte, cu tot centralismul, nici creierul unui mamifer nu are o legatura directa cu fiecare celula in parte, ba daca-i vorba, acesta poate chiar mult mai putin decit putea statul comunist al unui regim autoritar. In toate organismele mamiferelor exista procese automate pe care creierul nu le poate ajusta dupa plac, iar mediul celular in general este similar unui al doilea creier in care fiecare individ -- i.e. celula -- isi aduce contributia si influenteaza evolutia macroorganismului.

Am descoperit apoi libertatea, elixirul acesta fabulos care hraneste iluziile oamenilor din toate timpurile si locurile. Nici din incercarea asta nu mi-am revenit decit tirziu, probabil dupa 2003, cind am inceput sa fiu interesat de masura in care legitatile naturii au de-a face cu perceptia noastra asupra libertatii.

Omul nu este totusi o molusca: chiar sub dictatura, el poate fi in esenta liber, dupa cum traind in plina democratie, sa se simta complet neliber. Citiva, putini dintre oamenii religiosi traind sub dictatura, si chiar in inchisoare, s-au eliberat in felul lor, iar acesta e un fapt, nu o iluzie, asa cum cred astazi multi dintre pesimistii de serviciu. Astazi, in plina democratie sint o multime de oameni care vad peste tot o conspiratie care oprima lumea. Asta arata ca libertatea, ca si lipsa ei, tin de fapt de experienta spirituala intima pe care o traieste fiecare om in parte. Daca viata spirituala a unui om este suficient de bogata, atunci el se va simti liber in aproape orice conditii, daca nu, el se va simti oprimat, oricita libertatea ar avea. Desigur ca sub dictatura, doar oamenii speciali se pot simti in mod autentic liberi, iar ei nu sint cu totii religiosi in sensul obisnuit al termenului. Ce-i drept, religiosii isi valorifica cel mai bine pozitia sociala insa unii dintre filozofi sau ginditori pot fi la fel de liberi, daca nu chiar mai liberi daca-i vorba de experientele spirituale traite in interiorul lumilor concentrationare. A renunta la tot ce e lumesc este termenul religios pentru a renunta la ceea ce e nesigur si indoielnic in termeni filozofici. Cind stiinta isi fundeaza demersul pe un sistem axiomatic simplu si suplu se intimpla acelasi lucru: se elimina tot ceea ce e inutil. Bogatia spirituala nu e data de bogatia detaliilor gindite sau postulate, ci de reusita articularii ideilor unui sistem de gindire mai degraba simplu.

Esecul religiei este recursul tautologic si autoritar al acesteia la fiinta: in sistemul sau de gindire totul este centrat pe (ideea de) fiinta. Esecul filozofiei rezida in centralitatea ideii de om, in antropocentrism. Desi centrala pentru stiinta, intelegerea nu poate fi socotita drept un esec: cred in continuare ca esecul stiintei ar putea veni din alianta sa nenaturala cu politica si neglijarea legaturilor naturale cu religia si filosofia.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home