Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Tuesday, January 17, 2012

Revolutia ciudata

E realist oare sa asteptam de la politicieni sa-si ceara iertare pentru faptul ca au politizat complet Romania?
Intii ca politicienii din Romania n-au prezentat scuze pentru ceea ce s-a intimplat inainte de '90, si ma refer aici mai ales la cei care astazi sustin ca reprezinta curentele de stinga. Politicienii din Romania n-au prezentat scuze pentru ca au admis o constitutie proasta -- ma refer aici la cei de dreapta: constitutia e faurita tocmai de mostenitorii comunismului; acestia nu aveau cum sa elaboreze o constitutie buna, ei fiind incompetenti si aflindu-se de fapt in plin conflict de interese -- nu poti pretinde unui hot sa faca legi prin care sa se judece hoti. Dar apoi, pentru a-si cere iertare pentru faptul ca au politizat Romania, ei ar trebui sa recunoasca politizarea: ei o recunosc ce-i drept, dar numai cind e facuta de ceilalti, adica de catre oponenti.

Altfel, sint de acord ca, in zilele astea se reinventeaza, intr-un sens, la noi, civismul: imprejurarea ca politicienii sau jurnalistii nu pot sau nu vor sa inteleaga, nu inseamna ca nu e nimic de inteles. Nu-i musai sa primesti in mod explicit un program pentru a intelege ca se intimpla ceva important.

Totusi, ce-ati zice de o alta initiativa? Anume de ideea ca filozofii insisi sa prezinte scuze publicului larg pentru faptul ca inca si azi, marxismul este vazut ca tinind de filosofie. Pentru faptul ca teoria marxista dar si ideea de revolutie au pretins ca explica mecanisme sociale cind de fapt au pus in opera experimente sociale de negindit in trecut.

Si ce-ati zice despre scuzele inaltelor fete bisericesti care au aminat sine die desecretizarea dosarelor care probau colaborarea lor cu securitatea? Si ce-ati zice de scuzele tuturor celor ce reprezinta marile religii ale lumii pentru razboaiele provocate de-a lungul timpului si pentru pretentiile nefondate referitoare la ordinea absoluta?

Poate nu intimplator, unele crize moderne sfirsesc in adevarate abisuri: in materie de scuze, restantele omenirii sint intr-adevar exorbitante. Oare cu ce ar trebui inceput? Inca o data: e oare realist sa asteptam de la politicieni scuze, in conditiile in care exista restantele despre care vorbeam?

Cum spuneam, n-ar trebui sa ne miram ca cei iesiti in strada nu au un program. Ar trebui mai degraba ca noi, cei care n-am iesit si probabil nu vom iesi, sa incercam sa intelegem.
Oricine a urmarit atent transformarile societatii civile din Romania a putut observa polarizarea majora a intelectualilor, a sindicatelor, a reprezentantilor fundatiilor si organizatiilor civice.
Intrebarea e: cine mai reprezinta astazi publicul larg in dialogul cu puterea? Sever Voinescu vorbeste de o crevasa, televiziunile fostilor comunisti sau securisti vorbesc de dictatura, oamenii simpli inca nu s-au hotarit despre ce vorbesc iar reporterii si multi dintre jurnalisti sint ironici, ba unii chiar fac haz ca lipseste o ideologie.

De fapt, e o lipsa cronica de dialog. Oamenii politici devin brusc disponibili la dialog in anii electorali, desi dialogul ar trebui sa aiba loc permanent.
Intelectualii, cei care de fapt influenteaza in cel mai inalt grad tot ceea ce se petrece in societate, inclusiv in lumea politica, reactioneaza, e-adevarat, mai nuantat, chiar daca unii devin din cale-afara de reflexivi in perioadele de criza si foarte activi atunci cind nu pare a se petrece mare lucru. Intotdeauna insa, parerile lor sint luate in calcul, chiar si atunci cind sint facute praf, fara argumente, de catre diversi comentatori. Insa in mare, inclusiv intelectualii s-au aliniat politic.

Iata:
d-nii Baconschi, Voinescu intrati in lupta politica.
d-nii Mihaies, Tismaneanu, sustinatori neconditionati, d-nul Patapievici, retras intre timp, era de asemenea un sustinator.

d-nul Andrei Cornea admite pina la urma sintagma "intelectualii lui Basescu" dar combate pe buna dreptate demersurile retorice reductioniste ale d-nului Baconschi.

d-nul Liiceanu e ceva mai detasat dar d-nul Plesu isi pastreaza, in mod singular, pozitia de intelectual liber -- am mai spus-o, chiar cred ca d-nul Plesu este Havelul nostru.

Poporul nu e de stinga si nici de dreapta, si adesea prin reprezentantii sai informali este deasupra reprezentantilor sai de drept sau legali. Poporul nu e nici crestin si nici necrestin, chiar daca in scripte ne place sa vedem majoritati. Poporul e suveran si trebuie sa reluam mereu lectia suveranitatii sale, caci se pare ca o intelegem inca prea putin.

Mi-e teama insa ca aceasta lectie nu poate fi invatata din interiorul politicii: intelectualii care se amesteca prea mult in politica, nu doar ca-si pierd credibilitatea, dar isi pierd echilibrul si probabil chiar libertatea gindului. De-a lungul timpului, toate aliantele intelectualilor cu politica au esuat: mai mult, politica a dezbinat mereu intelectualii, facind demersul lor ineficient, chiar si atunci cind ei aveau dreptate deplina.

Greseala este, cred, una prea lumeasca: se vrea anexare pe toata linia, dar cu totii uita ca anexarea este un demers strict politico-ideologic. Filozofii pretind despre stiinta ca poate fi oricind anexata de catre filosofie (v. Noica), insa multi dintre ei nu mai au cunostinte elementare de geometrie. Religiosii care viseaza la ecumenism (v. Baconschi) nu realizeaza nici o clipa ca antropomorfismul credintelor lor ii va impiedica mereu. In mod surprinzator, oamenii de stiinta insisi sint tributari ideologiei (v. Dawkins): nu realizeaza ca ateismul este de nesustinut si ca ei insisi pot fi si chiar sint dogmatici cind ii judeca pe ceilalti, ceilalti fiind adesea chiar colegii lor de breasla.
Pentru ca politica sa serveasca este necesar ca intelectualii sa lase politica si apucaturile politice. E nevoie mai mult ca oricind de o alianta puternica intre religie, filosofie, stiinta. Intelectualii n-ar trebui sa intre in politica ci sa puna in opera aceasta alianta, facind, fireste, compromisurile necesare. Vor fi certuri, vor fi polemici, se vor trinti usi: religia trebuie modernizata, filosofia trebuie dezideologizata, stiinta trebuie sa redescopere transcendentul.

In fapt, avem de-a face cu o revolutie ciudata. Oamenii din strada ne avertizeaza ca lucrurile nu sint in regula dar ei refuza un program. Sa nu le servim din nou o ideologie. Cum spuneam, poporul e suveran, asta inseamna inclusiv ca e deasupra oricarei ideologii. Mefienta poporului referitoare la politician este mai profunda decit ne imaginam si se regaseste cel mai bine in principiul celebrului nostru istoric, Lucian Boia:
Nu cred in intelectualul care face politica, cred in intelectualul care judeca politica.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home