Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Monday, November 05, 2012

Antena3 si poporul

Ma intreb, totusi, de ce tot efortul preventiv imens din ultimii douazeci si ceva de ani are ca rezultat un raspuns imunitar atit de anemic in fata unor atacuri atit de grave la adresa statului de drept. Caci, sa fim onesti, faptul ca mai avem inca stat de drept se datoreaza Europei, nu noua.

Domnule Tismaneanu,

Dati-mi voie sa spun ca felul in care descrieti comunismul este aproape exhaustiv. Pe de alta parte, stiu ca, desi atunci cind se intimpla sa cada prada comunismului, o societate e afectata de sus pina jos, aceasta nu se contamineaza in mod egal in toate segmentele sale. Intrebarea care mi se pare relevanta aici este daca colectivismul este inevitabil?
Zilele astea vedem cum, datorita crizei, aproape ca intr-o lege fizica, redevine posibila tirania majoritatii. E de presupus ca daca-i vorba ca situatia sa degenereze, exista intotdeauna acel "point of no return". Regimurile autoritare de dreapta au probleme in a constitui majoritati, puciul lui Hitler a fost unul prelungit si laborios, parca la limita legii, tocmai datorita majoritatilor firave. E drept ca Hitler a afirmat inca de la inceput ca telul sau este sa elimine toate celelalte partide: germanii insa nu au luat amenintarea in serios decit atunci cind era prea tirziu. Majoritatile comunismului, pe de alta parte, s-au constituit lesne mai mereu, promisiunea egalitarista raminind, pare-se, perpetuu tentanta. Mai mult, colectivismul poate trece usor in mentalul colectiv drept egalitate de sanse sau egalitate in fata legii, mai ales in societatile slab dezvoltate. In lume, aproape toate tarile cu trecut pauper au avut o faza comunista acuta.
Era oare inevitabil comunismul in Romania? Odata amorsat colectivismul intr-o situatie de criza sociala sau economica majora, este manifestarea sa plenara inevitabila?
Tulburator mi se pare totusi faptul ca intelectualii romani au fost neputinciosi in Romania de dupa razboi in fata comunismului. Ei au putut cel mult sa prevada dezastrul, si asta doar partial, insa nu l-au putut incetini, atenua, devia.
Nu cumva, la pericolul comunist este expus orice stat intr-o perioada de criza generalizata? Nu cumva colectivismul este polimorf, iar instalarea sa se poate face prin scenarii variabile si din ce in ce mai greu recognoscibile odata cu trecerea timpului? Vedem bine acum ca la ideologia colectivista sint susceptibile inclusiv sistemele bancare, orientate prin excelenta spre profit, unde s-a vazut din plin tendinta programatica de disipare a responsabilitatii, si asta in conditiile in care ar fi trebuit sa avem de-a face mai degraba cu o disipare a riscului.
Desi e interesant de stiut daca inclusiv state dezvoltate, cum ar fi Statele Unite sau Japonia (America e multietnica, Japonia nu), intr-o situatie de mare depresiune ar putea fi deturnate de comunism, pentru noi, nu asta e presant acum. Fiindca sintem noi insine din nou intr-o situatie in care doar citiva intelectuali de marca sint asezati de media de propaganda in opozitie artificiala cu politicienii si cu majoritatea.

Ajung adesea prin birourile unor oameni importanti din mediul universitar si constat cu stupoare generalizarea obiceiului de a sta conectat on line la Antena3: Antena3 merge acum prin biroruri cam cum mergea pe vremuri radioul la sate. Sefi de servicii dar si personaje comune sint infratite parca de noua propaganda. Persoane dintre cele mai discrete in trecut in materie de politica vorbesc acum despre dictator daca nu de chior, despre "statul de drepti" al acestuia. Pot intelege de ce, printre ele sint fosti ofiteri pensionati, trecuti in invatamint pe posturi administrative sau didactice, si care acum citeva luni se alaturau celor ce strigau "iesi afara, javra ordinara". Ceea ce ma frapeaza este ca regasesc in acest elan colectiv nu doar foarte multi oameni fara inclinatii sau aspiratii politice, dar inclusiv intelectuali respectabili sau onesti.
Iata-ne din nou majoritar crestini in fata fostilor comunisti sau a urmasilor lor, avind din nou o mina de intelectuali drept pavaza: nu avem foamete inca, dar sintem in plina framintare, nu mai sintem priviti ca invinsi de catre europeni, insa in Europa e din nou depresiune. Pina si seceta tine sa ne avertizeze parca in legatura cu o posibila recadere in neant.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home