Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Saturday, April 30, 2016

Metafore

Lucrurile pot deveni complicate, atit de complicate ca abia mai pot fi urmarite. Si-atunci povestea isi pierde sensul iar cititorul, interesul.
Altfel, metaforele religioase rezista tocmai pentru ca, in esenta, sint relativ simple. Problema lor ramine insa aceea legata de veridicitate -- chiar si cind vorbim de fictiune, si e cert ca avem nevoie de fictiune, veridicitatea conteaza.
Metafora tesaturilor cosmice e insa problematica din acelasi motiv pentru care e problematica stiinta clasica, si anume prin mecanicismul ei. Desele referiri la verticala sau la ordine nu salveaza modelele astea, dimpotriva, arata slabiciunile lor.
Stiu, suna prost, a desfiintare. Sint insa inca in functie metafore stravechi, religioase, fireste, care fac treaba mai buna: e vorba de metaforele fiintei. E-adevarat, neajunsul lor etern ramine, caci nici azi nu stim ce e, spiritualiceste, o fiinta. Avind insa in vedere ca inclusiv stiinta ramine cantonata in tipul asta de dificultate, e totusi de preferat metafora asta universala a fiintei, mai ales ca ne apare mereu ca inteligibila.
Metafora fiintei e, as spune, metafora suprema, fiindca in cazul sau, "obiectul" coincide cu imaginea: nu exista nici o alta imagine care sa dea mai multa semnificatie ideii de fiinta decit fiinta insasi. E aici un joc sofisticat de imagini reflectate repetat care par sa complice discutia. Insa daca ne rezumam la termenii deja utilizati, lucrurile ramin totusi simple. Metafora fiintei poate fi uneori exagerata daca e asimilata unui fenomen oarecare -- de pilda unuia meteo, sa zicem vintului ca element invizibil sau suflare, prin zeul vintului. Mai e insa cealalta varianta, cu-adevarat infricosatoare, in care fiinta e diminuata nepermis devenind CEVA, adica mai putin decit metafora sa -- asta se intimpla in mai toate viziunile materialiste. Ambele variante sint neveridice, una prin exagerare, cealalta prin diminuare, incit, nu mai e paradoxal a spune ca metafora suprema a fiintei e totusi o cale de mijloc.
Din perspectiva asta, isi recapata un sens inclusiv metafora tesaturii cosmice.

Vezi Destinul ca tesatura de Andrei Plesu

0 Comments:

Post a Comment

<< Home