alergare
temperatura: 24-23 grade
fereastra puls: 150-
timp in fereastra: 46'10"
timp intermediar: 35'12"
timp total: 58'41"
puls maxim: 161
distanta: 12.7 km
ora start: 18:00
Alergarea a mers bine. Totusi, am facut ceva efort fiindca, desi temperatura a fost mai scazuta decit joi, am transpirat abundent: doar minecile tricoului au ramas uscate...
M-am odihnit cum se cuvine peste noapte, asa incit, si tendonul a mers mai bine: exista o legatura, fiindca refacerea e importanta.
Labels: alergare
posted by R.A.Muresan at 20:49
2 Comments:
... alerg si eu , de o perioada ... cam un an, un an si ceva , cam pe acelasi traseu (in proportie de 75 %) : ei bine, m-am 'oprit' la un plafon, 11 spre 12 km/h ...
intreband in stg. si dr. se pare ca cu alergarea pur si simplu ... nu ajungi prea departe, vreau sa zic: nu 'castigi' prea mult la viteza ... (fiecare alergator tinde sa isi ocupe nivelul sau de valenta ... si viteza redusa :) Solutia ar fi (zic unii) Ruperile de ritm ... Asa sa fie oare !?
Exact ce nu imi place mie ... :(
Deci: voi progresul .. da sa nu ma 'doara' prea tare ...
01 October, 2007 22:22
Eu zic ca alergarea depinde foarte mult de temperamentul fiecaruia: exista multe genuri de alergare.
Am citit si eu destul de multe materiale despre alergare, printre ultimele fiind si acelea in care se avansa ipoteza aceasta a variatiilor de ritm -- asa s-a ajuns sa se creada ca fotbalul ar fi mai sanatos decit alergarea, si chiar mai distractiv.
Intii ca eu nu merg la alergare ca sa ma distrez, dar nici sa ma plimb.
In al doilea rind, variatiile de ritm au dezavantajul ca predispun la accidentari (frecvente): organismul nu sta prea mult timp incalzit, iar daca pauza sau ritmul prea lent se intind pe o perioada mai lunga de timp, apar problemele. O proba in sprijinul acestei afirmatii ar fi aceea ca, cel putin in timpul unui joc de fotbal miscarile pot fi simultan bruste si ample, putind duce la rupturi de ligamente sau tendoane. Iata, o simpla alergare pe un teren accidentat, chiar inierbat, iti poate aduce o tendinita de toata frumusetea: si asta datorita unei simple fortari a tendonului calciiului in timpul unei calcaturi nefiresti pe un smoc de iarba; se-ntelege, la momentul respectiv erai deja incalzit, de fapt in plin efort, nu era vorba de o rupere de ritm: ce-ar fi fost daca ai fi facut chiar atunci una? Probabil ca s-ar fi produs o accidentare grava, soldata chiar cu o rupere de tendon.
Pe de alta parte, cei care alearga cu pacer stiu foarte bine ca inima nu sta prea mult timp la un puls dat, ritmul constant fiind de fapt o idealizare.
Eu nici nu-mi propun imbunatatirea vitezei -- desi, in mod implicit, chiar o obtin --, ci sa tin pulsul intr-o anumita fereastra cit mai mult timp. Asadar, nefacind totusi alergare de performanta in sens obisnuit, urmaresc sa obtin o conditie fizica foarte buna, si pentru asta imi antrenez direct inima, careia, din cite stiu, nu-i prea plac ruperile de ritm.
Asa ca, mie, unuia, mi-ar trebui ceva mai multe argumente pentru a admite ca inima beneficiaza direct de pe urma unui antrenament intermitent.
Altfel, la sfirsitul fiecarei alergari fac obisnuitul sprint care presupune o crestere importanta a travaliului, in timpul caruia pulsul poate trece de 160, si chiar de 165 de batai pe minut.
Desigur, noutatile in materie de antrenament sint binevenite, dar sa le incerce/experimenteze altii mai intii, mai ales ca noi, amatorii, nu avem de cistigat medalii, ci de riscat sanatatea daca procedam gresit.
01 October, 2007 23:41
Post a Comment
<< Home