Ideologie si specialisti

E greu de dialogat cu specialistii, si asta din mai multe cauze.
Intii ca multi, de fapt cei mai multi dintre ei tind sa-si extinda aria de competenta -- treaba asta o subliniaza inclusiv Plesu. Tipul specialist are intotdeauna morga: are aerul ca stie ce vorbeste, ca doar e specialist. Iar daca eziti sa-i accepti argumentele, se cheama ca nu te ajuta logica, sau ca citesti prea multa literatura de popularizare: pai ce fel de literatura ar trebui sa citesti mai intii daca nu esti specializat intr-un domeniu daca nu chiar literatura de popularizare? Einstein la rindul sau, in anii de inceput, dar si mult dupa aceea a citit literatura de popularizare si-i incuraja pe ceilalti sa o faca: el sustinea ca modul cel mai indicat de a-ti antrena intuitia stiintifica chiar asta este, sa citesti texte fara demonstratii matematice prea amanuntite. De cele mai multe ori, cuvintele si imaginile mai mult sau mai putin intuitive sint suficiente pentru a da seama de o teorie in ceea ce priveste ideile sale de baza (v. Penrose, un matematician de virf din anii '70). Sir Atiyah spune la rindul sau ca demersul intuitiv e de fapt preponderent in rationamentele unui matematician, demonstratia fiind doar una din etapele finale. E drept, "specialistii adevarati" ii desfid pe cei care citesc literatura de popularizare mai ales cind e vorba de nespecialisti.
Stiinta are totusi arsenalul sau ideologic formidabil dincolo de care doar creatorii de stiinta pot vedea sau pasi: specialistii pot face asta doar ocazional, de cele mai multe ori doar cu ajutorul altora. Ideologicul survine in stiinta prin interpretari: de pilda interpretarea probabilistica a functiei de unda data de Max Born (am mai vorbit despre ea).
In ceea ce ma priveste, cred ca am descoperit acest potential ideologic al stiintei foarte tirziu, iar pentru asta am platit un tribut (vezi acceeptiunea lui Popper privind stiinta: matematica nu intra aici).
Insa pentru linistirea cautatorului se poate spune cu indreptatire totusi ca liberul cugetator poate inca sa existe, chiar daca religiosii spun despre el ca este ateu iar "specialistii adevarati" spun ca e tributar literaturii de popularizare sau ca pur si simplu nu exista ca "scientist".
Dincolo de toate insa, chiar dincolo de faptul ca stiinta are un imens potential ideologic e tocmai acest fapt, imposibil de contestat: inflatia de specialisti. Si nu-i vorba ca aici avem de-a face cu o disipare de autoritate, ci pur si simplu de imprejurarea nefasta ca specialistul publica la nesfirsit ceea ce n-ar publica in conditii obisnuite, adica in conditiile in care pentru cariera sa lucrurile astea n-ar conta la fel de mult ca acum. Nu-i vorba de faptul ca poate -- trebuie sa o poata face --, ci de faptul ca o face fara discernamint. Ce inseamna asta? Inseamna inflatie de articole nesemnificative, si asta chiar in revistele de specialitate: adica se scrie mult si se descopera foarte putin. Stim insa ca altadata se scria mult mai putin si se descoperea mult mai mult. Tinea poate de un anume fel de educatie sa nu publici platitudini, chiar daca ti-ar fi fost acceptate. N-am idee ce anume s-ar putea face.
Se spune adesea ca informatia e putere: nu, inflatia de informatie poate insemna dimpotriva, slabiciune, haos, deriva, descompunere. Nici macar cunoasterea nu inseamna intotdeauna putere, desi e mai mult ca sigur o conditie a acesteia.