Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Monday, December 26, 2011

Balada Miorita si lumea moderna

Cred ca sint ceva mai multe semnificatii de discutat aici. Si mie-mi place felul asta de a vedea balada si cred si eu ca, mai degraba decit de a fi fatalista, balada trimite la un fel anume de a vedea moartea. Stim insa bine cu totii ca toate simbolurile astea trimit la rindul lor mult mai departe in timp, si e vorba aici de invatatura crestina.
Am gasit si gasesc insa mai interesant si mai fecund demersul literar decit cel religios. Caci, daca apare natural ca adesea inactiunea sa ne irite mai rau decit actiunea gresita, nu mai e la fel de natural sa ne irite mai mult neideologicul decit ideologicul masiv. Si, la drept vorbind, in fata mortii, atitudinea cea mai potrivita a omului simplu care nu intelege prea bine lumea dar care iata, are o perfecta intuitie a transcendentului mi se pare a fi chiar aceea din Miorita. Caci atunci cind omul simplu devine ideologic, ei bine, atunci se intimpla ceea ce s-a intimplat in comunism: dreptatea nu o mai face justitia autentica, ci o fac cei multi si simpli, dupa cum le dicteaza ideologia.

As merge totusi un pic mai departe, largind putin interpretarea baladei. Poate ca nu-i vorba acolo asa de mult despre moarte pe cit ni se pare noua din cauza pasivitatii aparente a celui care o contempla cu ochii deschisi. Poate ca se afirma acolo intr-un mod foarte limpede preeminenta transcendentului, intelegerii si a legilor in fata lumescului, in fata materialismului. Si poate ca iritarea celor mai multi este de fapt raspunsul inconstient ce tradeaza lipsa lor de credinta in puterea ideilor, in puterea lumii platonice. Elevii mediocri ii judeca adesea foarte critic pe profesorii care nu dau retete mai ales fiindca nu le place sa-si contemple propria lene. Ceea ce mi se pare remarcabil in balada este faptul ca totusi nu ne da o reteta: nu sintem constrinsi sa gindim in vreun fel.
Materialismul ne invata ca in fata pericolului, o fiinta are doua alternative: sa lupte sau sa fuga. In lumea oamenilor mai exista insa alternativa dialogului. Pe de alta parte, a ucide sau a te sinucide inseamna de fapt sa refuzi in mod radical dialogul. Caci dialogul cu tine sau cu ceilalti este de fapt chiar calea regala spre lumea ideilor. Mioara este sinele ciobanului, iar ciobanul alege sa dialogheze cu sine. El nici nu lupta cu arma in mina, dar nici nu fuge. Nu-si face iluzii ca ceilalti vor reveni la ginduri mai bune, asta inseamna ca nu viseaza, nici nu-i judeca pe ceilalti, asta inseamna ca nu se erijeaza intr-o instanta. Pentru a merge mai departe el se bazeaza pe lumea ideilor, nu pe resorturile imediate, adica pe resorturile din lume.
Mie mi se pare ca asta este prima lectie pe care ar trebui sa o primeasca un om care paseste in lumea moderna: anume ca inainte de a-ti face loc cu coatele in lume, inainte de a te apropia de o masa plina cu bucate pentru ale carei locuri oamenii sint in stare sa se omoare intre ei, poate ca ar fi mai nimerit sa cauti in propria desaga, sa vezi daca nu cumva vei gasi acolo hrana de trebuinta. Caci propria desaga este desaga aia minunata in care piinile se pot inmulti fara ca din lume sa dispara nici macar o firmitura.

Inchei cu un gind care ma preocupa: anume ca pasivitatea aparenta a intelectualului e luata adesea de catre omul simplu dar bine indoctrinat drept inactiune, e asimilata prea adesea si prea usor cu nepasarea, neimplicarea. Acelasi om identifica la fel de usor militantismul cu harnicia si cu "atenta preocupare".

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home