Un cerc virtuos

Bunul si vechiul meu prieten R. stie: atunci cind nu mai am idei, atunci cind simt ca sint in criza, atunci sint cel mai nefericit. Desi nu vinez fericirea, nu-mi place nici mie nefericirea. Si marturisesc faptul ca daca, eliberat cioranian de constringerile culturale am admis suicidul ca alternativa, am facut-o in astfel de momente, in care nu mai aveam deloc idei. Momentele astea sint rare, dar cumplite. Suficient de straniu, in unele dintre momentele astea mi-au venit si idei remarcabile, stimulate chiar de criza, idei foarte bune care m-au scos practic din blocaj. Imi dau seama ca s-ar putea sa-mi lipseasca intelegerea fenomenului in sine: nici nu-i de mirare, vorbesc aici, pina la urma, despre cunoastere.

Zilnic ramin cu sentimentul ca ar mai fi fost multe de spus/scris/gindit/facut.
As fi tentat sa nu scriu daca nu am o idee, desi, de multe ori ideile revin doar daca lucrezi, adica daca le cauti. Creativitatea tine, ca sa zic asa, de un cerc virtuos: ideile iti vin doar daca lucrezi, iar de lucrat, nu poti lucra decit daca ai idei.