Lamuriri despre dialog dar si despre cultura subsolului

Lucrul cu dileme este nu doar interesant, dar si important, fiindca ofera prima lectie consistenta unui incepator in ale stiintei: anume ca, cel putin in contextul unei dileme date, libertatea se incheie odata cu alegerea. Cine este mai liber, un ateu sau un religios? Fireste ca intrebarea nu e bine pusa: uitam tot timpul ca exista nehotaritii. Ei bine, acestia sint cei mai liberi.
Inca inainte de a face stiinta, un scolar ar trebui sa exerseze lucrul cu dilemele: nu exista degeaba termenul acesta.

Pe de alta parte, libertatea nu e totul, ba as zice ca dezvoltarea consistenta a unui individ tine mai degraba de stiinta autoconstringerii decit de libertati. Cred ca am mai spus-o: probabil fiindca libertatile sint importante in general intr-o societate, democratia insasi este adesea asimilata direct libertatii, cind de fapt ea tine intim si subtil, mai degraba de o cultura a autoconstringerii individuale.
Felul in care arata Romania de azi este tocmai rezultatul ideii gresite ca libertatea e totul: priviti forumurile romanesti si veti intelege.
Ei bine, dialogul autentic are in mod esential legatura cu acea cultura a autoconstringerii, fiind imposibil in lipsa acesteia. Asa se face ca inclusiv democratia de la noi, chiar in pofida libertatilor extraordinare pe care le avem, este o caricatura. Nu dictatura este solutia, ci scoala: scoala (este) aceea care dezvolta cultura autoconstringerii.

In articolul precedent, ideea nu era de a da explicatii, ci aceea de a arata ca "argumentul bogatiei" in dezvoltarea ideilor rezista inclusiv in stiinta, nu doar in demersurile cvasi-filosofice. Ideea era, asadar, de a nu reteza din start tot ce pare ca nu se potriveste, tot ceea ce pare ca iese din tipar.
A discuta despre existenta lui Dumnezeu nu este inutil, asa cum cred ateii, dar nici de la sine inteles, asa cum cred religiosii. Lasati-i si pe unii, si pe ceilalti sa se framinte cu alegerea facuta: sfatul meu este sa nu va grabiti, mai ales in asemenea chestiuni.

Inca vreo citeva lucruri despre dialog si buna credinta

A presupune despre interlocutor, fara argumente, ceva ce l-ar dezavantaja in argumentatie, dezvaluie lipsa propriei bune credinte. A presupune ca nu s-a gindit la ceva elementar, ca si cind ai fi primul din lume care se apleaca asupra detaliului respectiv, dezvaluie tot lipsa propriei bune credinte.

Altfel, doar macelarii si specialistii dau avize, oamenii de stiinta autentici doar cauta. Oamenii de stiinta autentici nu tin cu tot dinadinsul sa aiba dreptate, ci doar sa descopere ordinea, legitatile: acestea nu sint monopolul cuiva -- abia asta-i o lectie autentica de libertate, fiindca nu ai nevoie de avizul cuiva pentru a cauta. Doar lasii fac atunci caz de titluri si, de regula, cind striga spre altii ca nu sint adevarati oameni de stiinta, isi dezvaluie involuntar si in toata splendoara lor temerile in ceea ce-i priveste.

P.S. Unii sint facuti sa posteze doar prin subsoluri, raminind redusi la o cultura a subsolului. In ciuda a ceea ce s-ar putea crede, acestia ramin redusi la o cultura a subsolului nu fiindca posteaza unde posteaza, ci fiindca aleg tot timpul sa o faca asa cum o fac: tifnos si agresiv, ca si cind tifna si agresivitatea ar fi ele insele argumente.