Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Tuesday, August 10, 2010

Alte ginduri despre alergare

Lasind deoparte articolul care se refera doar in treacat la "atletul de ocazie", mi-aduc aminte ca acum citiva ani, intr-o emisiune a d-nului Constantin Balaceanu Stolnici la care d-nul Plesu era invitat, s-au discutat lucruri interesante despre felul in care a fost privita/gindita/simtita inima de-a lungul timpului: de la prejudecati culturale si religioase mai vechi, pina la anatomia si fiziologia moderne, de la semnificatii mai mult sau mai putin arbitrare, la mecanisme concrete.
Ceea ce m-a frapat insa atunci la d-nul Plesu a fost, nu atit lipsa intelegerii fenomenelor simple legate de organul aceasta remarcabil, cit lipsa completa a predispozitiei pentru miscare.
Contemplu cu tristete diferenta asta -- care nici macar nu tine de ceea ce se intelege in mod obisnuit prin conflictul dintre generatii: d-nul Plesu urind alergarea, multi altii, mai tineri, iubind-o.

Pot intelege ca, asa cum nu mai poti convinge un om care a crescut cu antipatia pentru matematica de faptul ca matematica nu-i doar utila, dar e si frumoasa, tot asa, probabil ca nu mai poti convinge pe cineva care a inaintat in virsta fara a aprecia vreodata efortul fizic, ca acesta poate da nastere unor stari sau trairi ce frizeaza metafizicul, chiar misticul.

Alerg de peste 25 de ani si n-am fost niciodata nefericit in timpul vreunei alergari. Nu vinez fericirea, dar as fi nefericit daca n-as mai putea alerga.

Alergarea e ceva mai putin decit viteza dar si ceva mai mult

Imi exprimam mai degraba o tristete, nu-mi faceam griji: gindesc ca grijile sint pentru cei apropiati.

Alergarea presupune anduranta. Iar de alergat, cred ca ar trebui sa alergam cu tot ce putem alerga, sa alergam adica intr-un suflet -- multi alearga, e-adevarat, mai ales la inceput, cu sufletul la gura: dar e bine si-asa.
Daca unui om ii sint legate miinile, atunci intr-o buna zi nu le va mai putea folosi deloc, fiindca se vor usca, atrofia; avind cei mai mari muschi din corp, picioarele nu sint facute doar pentru a balansa burta dintr-o parte in cealalta; daca nu alergi deloc, tot corpul va suferi, nu doar inima sau creierul.
Cu mintea putem face calatoriile "negeografice", putem ajunge adica in locuri unde nu ne pot duce picioarele: putem strabate Pamintul in lung si-n lat, ca turisti sau aventurieri, daca insa nu calatorim multa vreme prin acele locuri (negeografice), intr-o buna zi nu vom mai putea ajunge deloc la ele.
Natura e econoama: ia inapoi tot ceea ce noi consideram ca e de prisos si nu folosim, ia de la noi si da celor care vin, dar tot ceea ce da, da doar in folosinta.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home