Alte ginduri despre alergare

Lasind deoparte articolul care se refera doar in treacat la "atletul de ocazie", mi-aduc aminte ca acum citiva ani, intr-o emisiune a d-nului Constantin Balaceanu Stolnici la care d-nul Plesu era invitat, s-au discutat lucruri interesante despre felul in care a fost privita/gindita/simtita inima de-a lungul timpului: de la prejudecati culturale si religioase mai vechi, pina la anatomia si fiziologia moderne, de la semnificatii mai mult sau mai putin arbitrare, la mecanisme concrete.
Ceea ce m-a frapat insa atunci la d-nul Plesu a fost, nu atit lipsa intelegerii fenomenelor simple legate de organul aceasta remarcabil, cit lipsa completa a predispozitiei pentru miscare.
Contemplu cu tristete diferenta asta -- care nici macar nu tine de ceea ce se intelege in mod obisnuit prin conflictul dintre generatii: d-nul Plesu urind alergarea, multi altii, mai tineri, iubind-o.

Pot intelege ca, asa cum nu mai poti convinge un om care a crescut cu antipatia pentru matematica de faptul ca matematica nu-i doar utila, dar e si frumoasa, tot asa, probabil ca nu mai poti convinge pe cineva care a inaintat in virsta fara a aprecia vreodata efortul fizic, ca acesta poate da nastere unor stari sau trairi ce frizeaza metafizicul, chiar misticul.

Alerg de peste 25 de ani si n-am fost niciodata nefericit in timpul vreunei alergari. Nu vinez fericirea, dar as fi nefericit daca n-as mai putea alerga.

Alergarea e ceva mai putin decit viteza dar si ceva mai mult

Imi exprimam mai degraba o tristete, nu-mi faceam griji: gindesc ca grijile sint pentru cei apropiati.

Alergarea presupune anduranta. Iar de alergat, cred ca ar trebui sa alergam cu tot ce putem alerga, sa alergam adica intr-un suflet -- multi alearga, e-adevarat, mai ales la inceput, cu sufletul la gura: dar e bine si-asa.
Daca unui om ii sint legate miinile, atunci intr-o buna zi nu le va mai putea folosi deloc, fiindca se vor usca, atrofia; avind cei mai mari muschi din corp, picioarele nu sint facute doar pentru a balansa burta dintr-o parte in cealalta; daca nu alergi deloc, tot corpul va suferi, nu doar inima sau creierul.
Cu mintea putem face calatoriile "negeografice", putem ajunge adica in locuri unde nu ne pot duce picioarele: putem strabate Pamintul in lung si-n lat, ca turisti sau aventurieri, daca insa nu calatorim multa vreme prin acele locuri (negeografice), intr-o buna zi nu vom mai putea ajunge deloc la ele.
Natura e econoama: ia inapoi tot ceea ce noi consideram ca e de prisos si nu folosim, ia de la noi si da celor care vin, dar tot ceea ce da, da doar in folosinta.