Eu zic ca tabloul descris de d-nul Patapievici este cel putin fortat, aducind mai degraba cu un scenariu conspirationist.
Coeziunea clasei politice infractoare nu este totusi atit de mare iar eforturile sale de destructurare a economiei sau societatii nu sint nici concertate, si nici constientizate de catre sefii politici. Daca e adevarat ca exista un soi de ordine ce se naste din haosul politico-mediatic actual, aceasta e spontana si nu poate fi controlata de cineva anume.
Pentru a restructura o societate in deriva sint doua cai. Una clasica si destul de ieftina, foarte comoda pentru toata lumea, data de apelul la religie, care insa s-a dovedit complet ineficienta in cazul romanesc: morala romanilor este cumplit de paupera, cu toata ortodoxia lor, incit as zice ca daca li se intimpla ceea ce li se imtimpla, e din cauza faptului ca politicienii stiu ca oamenii de rind au o capacitate infinita de acomodare/toleranta la nedreptate, minciuna sau hotie. Politicienii intind coarda putin cite putin, vad ca aceasta rezista si nu da semne ca s-ar rupe, si de aceea continua sa intinda mai departe. Nu exista nimic care sa-i opreasca. Omul obisnuit nu-si articuleaza pozitia in vreun for, nu are posibilitatea de a influenta mersul politicii intre mandate, mai ales ca nu are nici educatia necesara pentru a o face.
A doua cale de restructurare a unei societati in deriva e cea moderna, consistent mai scumpa si incomoda pentru cei mai multi, data de scoala.
De aici si tragismul situatiei noastre, una totusi comuna lumii actuale: politicienilor le convine mai degraba vechiul contract, cel in care nu se face scoala, aceasta fiind si scumpa, si periculoasa fiindca ii invata pe oameni sa se apere si sa raspunda eficient unei clase politice corupte. Cita vreme oamenii vor prefera educatia primita la televizor nu avem viitor nici ca natie, nici ca indivizi.
In context romanesc, ar fi nenatural aproape, ca politicienii sa aiba initiativa in sensul imbunatatirii educatiei, iar inertia populara imensa nu face decit sa-i ajute in justificarea intirzierilor de orice fel.
Asa se face ca in lumea moderna asuprirea devine nu doar posibila, dar si legala: conducatorii si condusii au un contract subinteles stravechi, prin care primii accepta bucurosi inapoierea ultimilor, stiind bine ca dorinta lor fierbinte este aceea de a fi lasati in pace. Primii admit cererea ultimilor dar pretind un pret exorbitant pe care ultimii il platesc mereu.
Cit timp contractul acesta ramine in picioare, nu e nimic de facut.