Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Friday, September 24, 2010

Tot despre rigorile dialogului

Asadar, conceptul de forta (a gravitatiei) al lui Newton, desi nu era o halucinatie, nu era inca nici parte dintr-un "sistem coerent" al stiintei vremii lui. Nu e nimic rau sa te folosesti de argumentul ca la momentul lansarii, nici o idee nu face parte deja dintr-un sistem: e un truism, dar abia ulterior apare sistemul si da naturalete ideii, creind pentru naivi aparenta stabilitatii sau coerentei de totdeauna. In realitate, multi nu realizeaza de fapt ca lucrurile nu au stat asa dintotdeauna.

Cind acuzi interlocutorul de ceva ce n-a facut si nici nu putea face, de pilda ca s-a folosit de stiinta pentru a incuraja halucinatiile, se cheama ca-ti lipseste (mai departe) buna-credinta. Cind te bucuri intuind ca prin actiunile tale ai putea face sa-i sara mustarul sau chiar iti imaginezi ca, din acelasi motiv i-ar putea plesni venele, iti lipseste cu atit mai mult nu doar buna-credinta, dar de-a dreptul umanitatea. Daca nu-ti dai seama de asta, atunci ai nevoie de ajutor: daca iti dai seama, atunci esti un ticalos.

Ei bine, macelarii ramin macelari: ei nu inteleg ca oamenii de stiinta chiar sint liberi sa-si aleaga calea de dezvoltare, ideile. De pilda ca, de fapt, constringerile si le stabilesc singuri, inchipuiti-va, de capul lor: ca depinde de flerul lor sa hotarasca pe care le pastreaza si pe care le parasesc. Si mai inchipuiti-va inca ceva strigator la cer: omul de stiinta nu da nimanui socoteala pentru teoriile sale. Daca exista constringeri, acestea nu vin niciodata de la ceilalti, ci din insasi structura transcendenta a ordinii, a legitatilor.

Daca asimilezi vocabule ca "unii" sau "altii" cu propria persoana, aceleasi proprii temeri reizbucnesc in toata splendoarea lor.
Aceste postari sint intr-adevar stimulate, dar cum spuneam, nu exista un dialog, fiindca, desi gainile sint pasari, nu poti spera sa le inveti sa zboare. Si asta nu fiindca evolutia le-a retras posibilitatea asta, ci fiindca, cel mai probabil, teama le face sa creada ca pentru zbor e nevoie de tupeu, de foarte mult tupeu.

Pe de alta parte, nu esti neaparat lipsit de lasitate atunci cind semnalezi impostura: dar este sigur lasitate atunci cind incepi judecatile astea cu ceilalti.
Si fiindca sintem tot la discutia despre felul in care poate decurge un dialog, e din nou bine de stiut ca, atunci cind "faci" pe cineva prost, nu esti sarcastic, esti din cale-afara de agresiv. De aceea, ar trebui sa te consideri norocos daca ti se mai acorda atentie.
Tot in ideea dialogului, ramine cu totul bizar sa-l cataloghezi drept tifnos pe cel care are rabdare sa-si detalieze gindirea: el nu e fraier, nici slab, nici nu i-a sarit mustarul. El stie foarte bine ca dialog nu este sa-l astepti la cotitura pe interlocutor, ci sa-i acorzi in mod rational prezumtia de buna-credinta: fiindca nici macar intr-o polemica nu se procedeaza la faultarea interlocutorului. Acordarea prezumtiei de buna-credinta nu are de-a face cu generozitatea: nu. In mod paradoxal pentru multi (romani), este vorba aici, de fapt, de respectul de sine.

Unui om care se crede rational nu-i pot plesni venele doar fiindca un anonim ii spune ca nu e om de stiinta: intii fiindca el insusi nu se considera om de stiinta, si-apoi fiindca, asa cum spuneam, chiar nu face caz de titulatura.

Cind un om rational scrie, el nu raspunde decit arareori direct cuiva: o face mai degraba pentru a se lamuri, o face dialogind cu sine.
Intii ca nu raspunde niciodata prompt ignorantei, prostiei, provocarilor: gindirea nu functioneaza corect daca incepe si sfirseste in afectivitate, in porniri. Incepind si sfirsind cu afectivitatea, va exista intotdeauna tentatia sa raspunda cu aceeasi moneda iar demersul asta nu are de-a face decit arareori cu gindirea.
Si-apoi, nu-si doreste sa incurajeze in nici un fel degenerarea demersului gindirii, dialogului sau polemicii. El stie foarte bine ca exista o dependenta data de comportamentul agresiv la care ar ajunge inevitabil daca ar da sistematic curs impulsivitatii, iar ultimul lucru pe care si-l doreste este sa-l convinga pe interlocutor cu forta. El prefera sa cada lat argumentind, in orice caz, face tot ceea ce poate pentru a nu simti nevoia sa jigneasca. Cum spuneam, nu face asta fiindca e slab, ci tocmai fiindca se simte puternic: nu face asta fiindca e fraier, ci tocmai fiindca e onest si rational, acordindu-i celuilalt prezumtia de buna-credinta -- asta mai ales la inceput --, eventual retragindu-i-o ulterior si informindu-l despre asta.
Sa continui insa discutia dupa ce ai fost informat ca ti-a fost retrasa prezumtia de buna-credinta inseamna sa fii obraznic si provocator. Mai ales daca nu ai exprimat in nici un moment vreo urma de regret si cu atit mai putin, cainta.

1 Comments:

Anonymous Anonymous said...

Fa mai bine un rezumat! :)

24 September, 2010 18:37

 

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home