Si eu care credeam ca tu ai inteles. Dar mie mi se pare ca am inteles, zau. Pai uite ce se spune mai sus, "Cei care nu pot intelege <...>". Credeam ca-i vorba despre tine, fiindca eu am inteles. Aha, insa cum si eu am inteles, ma intreb ce-a vrut sa spuna Anita cu asta. N-ar fi mai bine oare sa zici d-ra Anita? Nu stiu, poate ca e d-na Anita. Poate. Insa chiar nu inteleg de ce se rezuma oamenii la cite un nume sau ID scurt care nu spune mai nimic despre ei. N-am auzit eu bine sau ai spus "nu inteleg"? Chiar asa am spus, nu inteleg. Adica, nu poti intelege golurile. Da, adica... dar nu-i vorba despre golurile din suflet, daca la asta te gindeai. Nu? Nu: este vorba despre teama de a te recomanda online. De ce? Unii oameni se recomanda ca si cind nu s-ar respecta pe ei insisi, isi dau porecle in loc de nume: altii isi dau alte nume, iar altii sint sumari, ca si cind fiinta lor ar fi sumara. Dar ce treaba are asta cu sufletul? N-am spus ca are, dar, ca m-ai intrebat, nu-s sigur ca n-are. Adica? Adica unde e sufletul cind mintea face asta? Chiar, si eu credeam ca mintea si sufletul merg impreuna... Da? Nu stiam. Poate ca oamenii care fac asta se tem de ceva... Da, poate: m-am obisnuit si eu acum sa cred ca teama e cuibarita peste tot. Zi-i frica, e mai sanatos. Bine, frica: dar frica de ce? Frica de a-ti asuma parerile expuse. N-ar putea fi timiditate? Nu cred. De ce? Pai fiindca un timid nu se repede la celalalt in doar citeva rinduri din care lipsesc cu totul argumentele. Cum adica nu se repede, cine s-a repezit? Pai n-ai citit cele.... stai, unu, doi, trei, patru... sase rinduri scrise de Anita? Ba da, dar sint sigur sase? Pe onoarea mea. Stai sa numar si eu... cinci, sase, sapte. Imi pare rau, dar esti tendentios, sint sapte rinduri. Sint sase. Nu, sint sapte. Sa numaram impreuna: unu, doi,... sase. Gata. Sapte. Pai ce faci? Numar. Si numele ei? Da, nu trebuie? Pai daca nu-i al ei? Auzi, nu crezi ca esti cam suspicios? Bine, fie, sapte rinduri. Sa revenim. Revenim si admitem ca nu-i vorba de timiditate. Bine, si-atunci? Pai atunci e frica. Nu mai poate fi altceva? Pai spune tu ce-ar putea fi... Nu-mi vine nici o idee. Pai poate nu ai suficienta empatie, de-aia nu-ti vine nici o idee. Ce faci, si tu te repezi acuma? Nu, dar pune-te in locul ei. Nu pot. De ce? Fiindca sase, ba nu, sapte rinduri nu ma ajuta sa fac asta. Inteleg, dar atunci nu poti fi sigur ca-i vorba despre frica. Fireste ca nu. Ai primit al doilea avertisment ca faci prea multa filosofie. Ma mir. De ce? Credeam ca asta nu-i filosofie. Stii bine ca in antichitate filozofii faceau filosofie dialogind. Aaaa, daaa, ce frumos era pe-atunci, parca ii si vad plimbindu-se pe malul... Hei, lasa reveriile, esti narcisist. Hait, eu? Tu. De ce? Pai fiindca scrii prea mult. Te rog, narcisist inseamna altceva. Ce? De pilda sa te oglindesti intr-o balta. Fugi de-aici, inseamna sa te iubesti pe tine. Dar eu n-am spus nicaieri ca te iubesc. Nu, pe tine, nu pe mine. Pai da. Altfel, nici eu n-am spus ca te iubesc. Pai vezi, sintem de acord. Asa, unde-i narcisismul? Poate vine din faptul ca vorbesti prea mult cu tine, si ti-am mai zis asta. Da, numai ca am cazut de acord ca asta inseamna sa gindesti, ma rog, sa gindim. Aha, si? Pai, daca a gindi inseamna a fi narcisist, atunci prefer sa fiu narcisist. Te rog, nu fi insolent. Chiar nu sint, dar... Nici un 'dar': uite, poti scrie si tu mai putin, poti vorbi cu tine mai putin -- adica cu mine --, si-atunci poate ca nu vei mai fi acuzat de narcisism. Asta inseamna sa nu fii narcisist? Sa gindesti putin, sa scrii putin? Nu inseamna asta, dar poti incerca. De ce? Poate macar dai impresia... Conteaza asa de mult impresia? Conteaza, uite, scrii si tu trei rinduri, din care unul sa zica ceva despre faptul ca se filozofeaza prea mult. Si? Pai si vei crea impresie. Cum adica? Adica ceilalti vor fi impresionati si nu vor mai indrazni sa se puna cu tine. Si atunci cine va mai scrie? Vor scrie cei care nu sint narcisisti, ca tine. Tot trei rinduri? Tot. Tot ca se filozofeaza prea mult? Sa zicem. Hm, neinteresant. N-ai inteles, nu trebuie sa fii interesant, ci sa filozofezi mai putin, sa-ti dai mai putina importanta, sa ai mai putin narcisism dar mai multa iubire si macar o urma de empatie: ai putea incerca macar. Ihi, inteleg, sa incerc sa scriu mai putin de opt rinduri, sa-mi dau un nickname, sa scriu ca se filozofeaza prea mult, sa le arat celorlalti ca eu nu inteleg golurile din suflet -- chiar daca durerea se atenueaza --, ca tot eu sint cel care face prea multa filosofie, ca sint prea narcisist si nu am empatie: aha, si ca nu iubesc. Vad ca ai uitat mai multe, si nici n-ai inteles. N-am inteles asta, dar sa stii ca treaba cu cel care iubeste si nu poate avea goluri in suflet am inteles-o. Sigur? Pe onoarea mea. Auzi? Ce-i? Mi-a venit o idee. Ce idee? Ma intreb daca ea a inteles. Cine? Anita. Care Anita? Cea cu sapte rinduri. Aha, daca ea a inteles... dar trebuia sa inteleaga? Nu neaparat, dar ma gindeam ca, daca de pilda nu ti-a citit postarile, ea era aceea care nu avea cum sa inteleaga. Si? Dar de ce sa-ti fi citit postarile, mai ales ca ai iritat-o. Da, chiar asa, eu in locul ei nici n-as mai fi citit: imi dau seama citeodata cit de enervant pot fi pentru ceilalti. Chiar iti dai seama cit poti fi de enervant? Da, fiindca ii stirnesc sa gindeasca. Ha, ma faci sa rid, tu si provocarea gindirii: cred ca ar trebui sa ne intre bine in cap ca de gindit, gindesc doar cei care au inima. Si ce, eu n-am? Pai se vede treaba ca nu. De ce? In primul rind fiindca nu le plingi de mila celor care isi pling de mila. Ar trebui? Poate ca da, macar asa, sa faci impresie, sau macar din politete, cam asa cum dicteaza buna-cuviinta. Dar nu-mi place sa le pling altora de mila din politete, si-apoi, politetea este pentru altceva, dar si pentru altii. Da? Da: politetea este pentru cei timizi, demni, onesti, pentru cei care nu se controleaza la sufletel in public, pentru cei autentici, nu pentru prefacuti. Nu ma innebuni: am o intrebare. Spune drept, tu mai ai suflet? Cred ca da. Ce, nu esti sigur? Dar tu esti sigur? Nici eu nu sint, dar aflu abia acum ca tu nu esti. Ceilalti sint siguri? Poate ca da, de vreme ce stiu ce-i iubirea. Apropo, dar iubirea stii ce-i? Nu prea. Nici eu, totusi, cum de putem spune ca daca iubesti nu poti simti goluri in suflet? Eu cred ca asta ne spune gindirea, care, nestiind ce inseamna iubirea, incearca sa o cunoasca, sa o inteleaga.