Frumusete sau adevar

Hm. Ce alegi intre frumusete si adevar? Chiar trebuie sa aleg, nu se poate cu amindoua? Da, chiar trebuie. De ce trebuie? Pai fiindca nu merg intotdeauna impreuna. Bine, pai, aleg frumusetea. Esti sigur? Hm, ma mai gindesc. Nu stiu ce sa aleg: as alege adevarul dar mi-e teama sa nu pierd frumusetea. Ti-e teama? Ba nu, daca stau sa ma gindesc mai bine, atunci nu mi-e teama. Aleg adevarul. Esti sigur? Da. Poti sa-mi spui de ce? Cred ca da: cautind adevarul s-ar putea sa dau si peste frumusete, de fapt, aproape sigur voi gasi la un moment dat si frumusetea. De unde stii? Pai nu stiu, cred. Dar nu ti-e teama sa crezi? Poate ca te inseli. Nu, nu mi-e teama sa cred. Dar uite, sint altii care cred in lucruri mult mai frumoase, de pilda in lumi nemaivazute, cu fiinte bune si iubitoare, cu iubire vesnica si viata vesnica. Da? Chiar exista? Da, exista, de ce te miri? Ma mir, fiindca iti trebuie multa credinta ca sa crezi in asa ceva. Pai credinta e buna, nu? Tu insuti crezi in ceva, tocmai ai recunoscut asta. Asa este, numai ca nu stiu daca credinta intr-o lume este chiar credinta? Pai cum asta? Oamenii aceia cred intr-o lume mai buna. Tocmai, ca nu cred intr-o lume mai buna, ci in cea mai buna dintre lumi. Iti dau dreptate, asa este, dar ce e rau in asta? Pai, sa ma gindesc: de pilda sint oameni care se bizuie pe lucruri minunate care nu s-au intimplat si care, foarte probabil, nu se vor intimpla. Care sint aceia? Pai sint oamenii care joaca tot felul de jocuri. Te gindesti la cei care vineaza norocul? Chiar la ei. Si e rau sa crezi in noroc? Nu stiu, eu unul n-as putea crede in noroc. De ce? Pai norocul are locul lui, uneori da norocul peste noi, de cele mai multe ori insa, nu. Si? Pai norocul e capricios. Credeam ca esti serios: cum poate fi credinta in cea mai buna dintre lumi capricioasa? Pai oamenii spun ca cred in cea mai buna dintre lumi pina li se intimpla lor ceva rau, iar apoi se razgindesc. Nu e adevarat, nu se razgindesc: poate ca se supara pe moment, dar putini se razgindesc. Ba cred ca se razgindesc. Explica-mi. Uite. Intii, ei spun ca aceea e cea mai buna dintre lumi, dar cind li se intimpla ceva rau, trebuie sa admita ca in lumea astea inca se mai intimpla lucruri rele. Pai si? Ce-i cu asta? Pai crezind in cea mai buna dintre lumi, au uitat pentru o vreme ca asta nu-i scuteste de raul din lumea aceasta. Si? Intre timp le-au spus si altora vestea cea buna, ca exista cea mai buna dintre lumi. Pai si, pai si, nu ma lamuresti deloc. Pai le-au spus si altora despre acea lume dar lor li se intimpla inca lucruri rele. Pai nu e normal sa li se intimple? Sint doua lumi diferite. Da, numai ca multi oameni nu inteleg asta si cer raspunsuri: ei striga, de unde stii ca exista lumea cea mai buna daca tie ti se intimpla lucruri rele? Hm. Intr-adevar, situatia se incurca pentru cel care crede. Pai se incurca, tot asa, cam ca la acela care vineaza norocul si promite ca va cistiga, sau si mai rau, ca vor cistiga. Ei, nu multi mai fac asta azi: nu mai promit celorlalti. Si-atunci, pina la urma, e treaba lor. Asa e, numai ca tot trebuie sa explice de ce li se intimpla inca raul. Si ce-i daca trebuie sa explice? Pai aici apare razgindirea. Tot nu pricep: de ce adica se razgindesc? Pai mai intii spun ca exista cea mai buna dintre lumi, ca de-acolo nu poate veni raul, dar apoi, fiindca nu-i chip sa ascunda raul, spun ca exista rau fiindca in cea mai buna dintre lumi exista un plan care admite raul din lumea noastra. Hm. Asa e, seamana cu o razgindire. Dar poate ca oamenii astia vor binele celorlalti. Pai si cei vare vineaza norocul vor binele celorlalti. Ei, stii bine ca nu-i chiar asa. Poate ca nu, dar ma gindesc la iubirea lor. Ei asta-i, ce-are a face acum si aici iubirea? Are. De ce? Fiindca ei spun ca iubirea e importanta dar totusi nu-i iubesc pe ceilalti. Cum asta? Pai ei ii iubesc pe cei buni de dincolo. Nu cred. Ba eu cred. Ba nu. Uite. Ce face un om care a fost iubit de un alt om care a plecat? Pai ce face? Omul acela cauta iubirea. Si ce-i cu asta? Pai cind cauti iubirea nu ai timp sa mai iubesti. Ei as, iubeste. Da, pe cel de dincolo. Pai vezi? Da, numai ca e usor sa iubesti pe cineva mai bun si care nu mai exista, iar asta cu greu se poate numi iubire. Da? Da: eu cred ca iubire este sa iubesti pe cel imperfect, de linga tine, si asta nu doar fiindca e cu mult mai greu.