Timpul alocat job-ului

Nu trebuie sa fii lenes ca sa vrei sa ai timp pentru tine. Inseamna mai degraba sa stii ce vrei si sa pretuiesti lucrurile cu adevarat importante: fiindca nu-ti foloseste la nimic sa ai bani dar sa nu mai ai timp deloc. Fiecare stie pentru sine ce nevoi are si nu-i nevoie sa-i judecam pe altii pentru optiunile lor.

Un prim pas ar fi ca angajatorul sa ii lase omului diminetile libere: nu e atit de important numarul orelor pierdute de cineva pentru a se intretine cit e de importanta calitatea timpului pierdut.
Aproape orice om are capul cel mai limpede dimineata iar el nu e indobitocit atit prin munca pentru bani, cit prin faptul ca isi pierde astfel timpul cel mai pretios: ce-i drept, nu poate fi considerat indobitocit cit timp consimte sa se intimple asta fara sa realizeze prea bine ce i se intimpla.
Fireste ca exista si solutia de urgenta — la care apelez si eu foarte frecvent: daca te culci suficient de devreme, atunci te poti trezi diminetile cu mult mai devreme, sa-ti iei si singur timpul de care ai nevoie pentru a gindi asupra problemelor care te framinta — asupra unor probleme de stiinta, de pilda.
Ramine, desigur, dezavantajul ca nu poti colabora cu cei de linga tine in felul asta, fiindca nu le poti impune programul tau — de pilda nu poti merge la biblioteca la 5 dimineata si nici sa frecventezi cursurile vreunei facultati in felul asta. Dar tot e mai bine decit sa pierzi pentru totdeauna timpul asta…