Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Monday, November 29, 2010

Rucsacul

Turele mai importante pe munte le-am facut pe bicicleta (mtb) -- Bucegi (Babele, Omul), Fagaras (Bilea).
Din cite imi pot da seama insa, cu un rucsac bun, greutatea nu se cara in spate, ci pe picioare. De aceea au rucsacurile bune intarite legaturile de pe solduri: fiindca greutatea trebuie sa cada intotdeauna pe solduri, nu pe coloana.
Acesta e un fapt niciodata indeajuns subliniat de cunoscatori, iar incepatorii tind sa faca mereu aceleasi greseli. Cind afli lucrul asta, realizezi ca numai un inconstient poate gindi ca face economie luindu-si un rucsac voluminos dintre cele mai ieftine.
Din pacate, eu mi-am dat seama de asta foarte tirziu -- adica abia dupa ce am inceput sa am dureri de spate --, dupa ce am umblat ani de zile facind mii si mii de kilometri cu rucsacuri voluminoase fara dotari speciale.
Imprejurarile in care mi-am dat seama cum anume trebuie carate greutatile mai mari au fost acelea in care trebuia sa-mi car bicicleta pe distante mai mari, prin locuri greu accesibile, foarte accidentate (aratura sau stincarie), treceri sau trecatori periculoase. Ei bine, am constatat ca in asemenea situatii, bicicleta se cara cel mai bine sprijinind-o ferm pe sold -- folosind pentru asta chiar bara aceea de la mijloc (unii ii spun cadru).
Principiul acesta e folosit, cum spuneam, cu succes si de multi ani de catre producatorii cei mai buni de rucsacuri.
Deci un rucsac bun nu are "doar" spatele reglabil, dar are in primul rind o centura cu intarituri foarte solide in jurul mijlocului. De aceea am ajuns sa cred ca rucsacurile care n-au asa ceva nici nu mai merita luate in calcul, oricite alte facilitati, legaturi si buzunare ar avea.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home