Despre dreptate

Cred ca daca printr-o minune am fi reusit sa dobindim o justitie centrata pe ideea de precedent imediat dupa revolutie, procesul comunismului ar fi avut loc in primii ani de dupa 1989, Iliescu ar fi fost deja judecat si condamnat inca pe timpul primului sau mandat, Miron Cozma ar fi infundat inca puscaria, iar Adrian Nastase, Miron Mitrea, Radu Mazare, Paul Pacuraru, Dan Pasat, Tudor Chiuariu, Nicolae Mischie, George Becali, Dinu Patriciu, Codrut Seres, Serban Mihailescu, Zsolt Nagy, Monica Iacob Ridzi, Gheorghe Falca, Ionel Mantog, Cristian Poteras, Decebal Traian Remes, Marian Oprisan, Dan Voiculescu, Dumitru Dragomir, Serban Bradisteanu, Antonie Solomon, Marinica Cazacu, Catalin Voicu, George Copos, Mihai Necolaiciuc, toti acestia ar fi fost deja judecati.

Probabil ca la Bruxelles, condamnarea comunismului nu a fost posibila tocmai din cauza sistemului de justitie continental care privilegiaza politicianul, persoana sus-pusa, vedeta. Cazurile R. Polanski si D.S. Kahn ne demostreaza destul de clar ca asa stau lucrurile. In America D.S. Kahn a avut mai intii "privilegiul" unei walk of shame, a trecut apoi printr-un proces dificil si a trebuit in cele din urma sa plateasca la propriu pentru faptele sale cu ceea ce a cistigat din greu, prin munca -- mai mult, viitorul sau ca politician, candidatura sa la prezidentiale au fost puse sub semnul intrebarii: retinem ca toate astea n-au fost posibile in Europa.
Sistemul european de justitie este in mod evident malformat de vreme ce nu are inca nici azi o baza pentru a condamna irevocabil o grozavie cum a fost comunismul. Problemele economice de azi sint, pe de alta parte, rezultatul unui populismul dominant de stinga ramas peste decenii neamendat, nepedepsit. Iar de platit, vom plati cu totii.
Admit ca toti oamenii astia politici avizi de putere mai degraba decit de infaptuirea binelui comun sint incapabili sa-si gestioneze propriile frustrari, iar asta tine mai degraba de lipsa de educatie si in definitiv, mai degraba de patologic decit de justitie, insa mi-e clar si ca oamenii astia n-ar trebui sa mai aiba acces la putere: acesta este si motivul pentru care un sistem de justitie care privilegiaza politicianul cu apucaturile sale este rau pentru toata lumea.

Problema cea mare este insa cum sa schimbi un sistem de justitie intr-o tara in care politicianul este un privilegiat: si-apoi, cum faci asta contra unui curent de integrare europeana care privilegiaza la rindul sau politicianul? Oare nu ar trebui adusa problema direct in parlamentul european? Si oare nu ar trebui sa ne batem acolo pentru ea riscindu-ne la o adica pozitia cu greu obtinuta? (Pentru asta ne-am putea alia cu Marea Britanie si fostele tari comuniste, nu insa cu Rusia lui Putin, caci Putin, ca oricare alt politician comunist sau securist impertinent si impenitent are nu doar de prezentat scuze intregii societati civile europene si mai ales est-europene, dar are chiar de dat socoteala) Caci in Romania, fara o condamnare in justitie a comunismului, startul va fi mereu furat, iar politica, statul, justitia vor ramine primitive si fundamental corupte. Dreptatea se va infaptui intotdeauna cu intirziere, adica ineficace, iar dezvoltarea mediului privat, reabilitarea civismului, recuperarea civilitatii precum si dezvoltarea statului vor fi mereu frinate de privilegiati.

Din punctul meu de vedere, justitia romaneasca, de la grefier la ministru este o rusine nationala si chiar internationala: lipsa unui proces al comunismului va fi mereu o povara iar memoria victimelor comunismului va ramine pentru totdeauna intinata, si asta indiferent daca nivelul nostru de trai il va ajunge, prin absurd, din urma, pe cel american, norvegian sau neo-zeelandez. Caci bunastarea sau bogatia aduc dreptatea, onoarea sau demnitatea doar celor cu minte putina.

In fine, inca n-am auzit de vreun absolvent de Stefan Gheorghiu notoriu care sa faca un pas inapoi si sa prezinte scuze natiunii. Inca n-am auzit de vreun politician care a crezut sincer in comunism si care sa prezinte public scuze pentru felul in care a gindit, pentru deciziile pe care le-a luat in trecut, pentru faptul ca a contribuit direct nu atit la aducerea unei intregi natiuni la sapa de lemn, dar la coborirea fara precedent a demnitatii semenilor sai, la pulverizarea moralitatii sau civismului: nu, fostii comunisti cred in continuare in ideea comunista, gindesc doar ca a fost gresit aplicata. Cu totii sint impertinenti si impenitenti, cu totii au facut in vremurile din urma pasi in fata, vor cu totii la cirma, ne dau cu totii lectii, vor cu totii la vinuri si bucate, pentru toti acestia politica e o masa plina de bunatati, unde doar privilegiatii au acces si unde e musai sa ajungi pentru a-ti face relatii cu alti privilegiati. Dar pentru ei institutia e haita, iar legea nu e cea naturala, de drept, ci e aceea a celui mai puternic.
De aceea lucrurile trebuie schimbate din temelii: caci temelia actuala este una complet nesigura si fara viitor. Desi economia nu mai este una centralizata -- sa ne amintim insa cit de greu am ajuns aici si ce presiuni au fost facute din afara --, admitem totusi ca temelia statului roman este una comunista fiindca justitia a ramas una de tip comunist: justitia este arbitrara, centralizata, manipulabila politic.
Fiindca n-am facut dreptate mortilor, victimelor comunismului, iata ca nu sintem in stare sa ne facem nici noua: de aceea meritam ceea ce ni se intimpla. Dreptul natural si poate divin functioneaza insa peste capetele noastre: nu ne vom primi dreptatea pina cind nu vom infaptui dreptatea pentru cei care au murit pina la urma si pentru noi. Caci comunismul a ratat pentru ca a fost criminal de la bun inceput si mai ales pentru ca a fost aplicat ca la carte aproape peste tot. Ar trebui sa mai observam ca daca in Europa ar fi existat justitie autentica iar politicienii nu s-ar fi rezumat la emiterea de pasapoarte (tip) Nansen -- acestea au fost inventate de celebrul explorator tocmai pentru refugiatii rusi, impresionat fiind de drama rusa --, experimentul sovietic din Rusia anilor 20 s-ar fi terminat cu un imens scandal in jurul crimei prin infometare in masa produse de regimurile cvasi-leniniste ce calareau fara nerusinare poporul rus. Nu s-a facut dreptate atunci, iata ca dreptul natural sau divin a lucrat din nou in chip nestiut peste intreaga Europa divizind-o timp de decenii; mai rau, a permis raspindirea comunismului celui mai primitiv in intreaga portiune estica cu indoctrinarea pina in maduva a noi generatii de saraci frustrati. Comunismul a devenit intre timp o doctrina otravitoare ce hranea de-acum resentimentele saracimii din est: in fata acesteia din urma, nu regimurile care o calareau erau de vina, ci ceilalti, adica vestul. Nu comunistii erau cei degenerati, ci cei care aveau o mica afacere in vest, caci, nu se stie cum, aceia sugeau singele popoarelor din est.
Lectia este aceasta: dreptatea nu e ceva ce sufera aminare, asa cum sufera aminare o datorie in bani. Dreptatea trebuie infaptuita incepind de azi: sistemul romanesc de justitie trebuie reformat din temelii, chiar de azi, daca e nevoie, dind la o parte politicienii si oamenii din justitie incompetenti sau de rea-credinta. Cum s-ar putea face asta? Probabil, asa cum sugereaza si autorul articolului care a prilejuit acest comentariu, prin alegerea judecatorilor direct de catre cetateni si prin recursul la procesele cu jurati. Am vazut ce-a facut celalalt sistem pina acum, si e clar ca daca vrem alte rezultate, trebuie sa schimbam in mod fundamental ceva. Daca vom continua cu cirpeli, vom ramine in cele din urma fara memorie -- nu putem cirpi memoria mortilor nostri --, cirpit ne va fi insa viitorul. Asta vrem?

Observatie. Am mentionat totusi Rusia lui Putin care nu este parte a Uniunii Europene, deci nu este reprezentata ca atare in Parlamentul European, pentru ca ea ramine o forta in ansamblul politic european: din pacate, asa cum arata ea azi, Rusia, cu nostalgiile sale dar mai ales cu cele ale liderilor sai mai mult sau mai putin legitimi, ne trage inspre trecut, nu spre viitor.