Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Saturday, January 21, 2012

Despre demagogie si politizare

Printre altele, un stat sanatos este unul suplu, nu supra-dimensionat. Nu poti insa, de dimineata pina seara, sa rupi oasele statului si sa strigi ca e debil: adica poti, dar esti direct demagog, chiar daca sustii initiativa privata. Si domnul Patriciu e un demagog desavirsit, chiar daca sprijina initativa privata: initiativa privata e inclusiv atunci cind te-ai decis sa prosperi in ape tulburi, pe cai informale sau chiar ilicite. Cinismul este, de regula, apanajul celor care, in mod eronat, asimileaza binele comun cu gindirea de stinga. In pofida aparentelor, cinicul este un om cotropit de teama, frustrat si plin de resentimente, lipsit de generozitate: cinicii nu pot fi oameni de stat.

As spune ca daca vorbim de un politician, cum e domnul Basescu, ideea ca Arafat e stingist ar putea fi trecuta relativ usor cu vederea -- s-a si intimplat deja; vorbind insa de un economist, e direct problematica. Nu spun ca la presedinte ar fi acceptabila, nu este, date fiind anvergura si impactul legii, insa la un economist e dovada de politicianism. Iar faptul ca la economistii nostri argumentele pragmatice nu mai functioneaza, e cu-adevarat ingrijorator.
Pentru mine, cu toate impreciziile, economia tine de stiinta: politica nu, caci argumentul ultim al politicianului e mai mereu votul, succesul electoral -- politicianul este un soi de rock star. In plus, puterea e un steroid care tulbura inclusiv mintile celor mai echilibrati, nu degeaba, in democratie e de dorit alternanta. Multi vorbesc in zilele astea de politizare excesiva: e rau ca justitia sufera de susceptibilitate politica, aici ne ajuta inca MCV-ul, ce e de facut insa cu tocanita de economie-politica? Caci daca adevarata sansa a politicianului de a se apropia de stiinta este sa se initieze sau chiar sa se scoleasca in economie, pentru economist, aplecarea inspre politic este de cele mai multe ori insotita de riscuri majore: fiindca drogul puterii e dupa colt, iar derapajul politic, adica ideologizarea, de neevitat.
Miliardarul de carton este marca tranzitiei nesfirsite de la noi si de aiurea, insa, din cite imi pot da seama, miliardarul de carton nu poarta intreaga vina pentru imprejurarea ca, in pofida faptului ca e masiv, statul ramine debil (slab). Prin privilegierea politicianismului in detrimentul argumentului pragmatic, economistii, managerii (numiti) si judecatorii slabesc zilnic statul. In fapt, putem vorbi fara rezerve nu doar de miliardari de carton, dar si de economisti, manageri si judecatori de carton. Mi-e teama insa ca situatia e chiar mai rea decit atit: caci avem inclusiv intelectuali de marca angajati politic, adica intelectuali de carton. In genere, datorita libertatii sale de gindire, educatiei solide, culturii, versatilitatii argumentatiei, nevoii stringente de adevar si de ordine, un intelectual autentic e foarte putin vulnerabil la tentatia politica: cind unul sau mai multi intelectuali de calibru cedeaza la ideologie, situatia e deja alarmanta. Caci prin politizarea masiva se diminueaza intotdeauna numarul celor lucizi.
Solutia e clara: profesionistii ar trebui sa reziste cu orice pret asaltului ideologic al politicienilor; in nici un caz n-ar trebui sa amplifice politizarea, in ideea succesului la public (succesul facil este cel de stinga iar cel mai putin facil, e cel de dreapta). Arafat e inca un precedent de notorietate, de la care incolo s-ar putea continua. Printre primele precedente e cel constituit chiar de Daniel Morar, procurorul sef al DNA, care a refuzat in citeva rinduri momeli politicianiste bine ticluite de parlamentari. Fiecare astfel de precedent insanatoseste, intareste in sens bun statul.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home