Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Thursday, December 06, 2012

Contemplativitate vs reflexivitate

Am mai scris aici despre Vlad Zografi. De citit dialogul de azi cu cititorii contributors.ro. Imi plac asezarea spirituala a lui Zografi si tonul asezat, si nu fiindca contrasteaza cu vremurile.
Totusi, nu cred ca sint chiar atit de putini romanii preocupati de minte, chiar lasindu-i la o parte pe cei preocupati de paranormal. Pe de alta parte insa, nu pot exista intr-o tara prea multi oameni care sa fie interesati de astfel de subiecte cita vreme studiul stiintei e inca in suferinta.

Politica nu poate fi totul. Daca, de pilda, intreaga clasa politica ar fi schimbata – in locul politicienilor romani ar veni politicieni neozeelandezi – nu s-ar schimba, mi-e teama, aproape nimic. E important sa votam in cunostinta de cauza, sa reactionam la aberatii – dar nu trebuie sa ne gandim obsesiv la politica. / Vlad Zografi

...va referiti la cartea lui Antonio Damasio “In cautarea lui Spinoza”, carte pubicata intr-una din colectiile de care ma ocup, “Pasi peste granite”. In colectia asta am incercat sa aduc lucrari care spun ceva despre perspectivele noastre, despre o cunoastere care bate mai departe, sunt carti de granita. Atat cartile lui Damasio (mai e si “Eroarea lui Descarte”), cat si cele ale lui Oliver Sacks (“Omul care isi confunda sotia cu o palarie” etc.) vorbesc despre functionarea creierului (ambii sunt neurologi), dar dintr-o perspectiva foarte interesanta – ele fac legatura intre “hard” si “soft”. In ultimele decenii, gratie unor tehnici de investigatie mult perfectionate, aproape ca am ajuns sa punem mana pe locul unde se nasc gandurile si afectele. E tulburator, daca te gandesti mai atent, nu mai poti dormi noaptea. Aceste carti au avut un ecou imens in Occident – dar, din pacate, la noi nu – e una din tristetile mele de editor. E ciudat ca pe romani ii intereseaza foarte putin mintea omului – in schimb, ii intereseaza sa afle cum s-a nascut universul – si asta e foarte bine. S-ar zice ca suntem mai curand firi contemplative decat autoreflexive.
Cautandu-l pe Spinoza, incerc sa inteleg atat cat se poate din mintea mea. Nu ma pot sustrage acestor tentatii. / Vlad Zografi

Multe dintre preocuparile religioase autentice dar si cele filozofice au in centru reflexivitatea. Problema a fost aceea ca, pina de curind -- sa zicem ultimele doua-trei secole, reflexivitatea ramasese mai mereu greu de pus in evidenta: mijloacele de-a o face erau cele culturale. Experimentele de orice fel erau dificil de condus dar si de interpretat: nu se stia sigur nici macar daca ceea ce spunea un om ca a trait era adevarat sau nu. In materie de experiente spirituale avem inca si azi de-a face cu o multime de personaje lipsite de onestitate intelectuala.
Ajungem astfel la una dintre dilemele clasice: contemplativitate sau reflexivitate? Stim azi, contemplativitatea e aceea prin care se deprinde exercitiul natural al onestitatii. Spun natural, pentru a-l deosebi de cel stimulat sau chiar impus prin recurs la credinta intr-o zeitate antropomorfa. Mi se pare clara ordinea: mai intii contemplare si abia apoi reflectie. E-adevarat ca lipsa reflexivitatii poate deveni, cu timpul, o problema in sine: dar as spune ca reflexivitatea fara onestitate este chiar mai rea decit lipsa reflexivitatii. S-ar putea crede ca sintem cu totii un amestec de contemplativitate si reflexivitate. Eu cred mai degraba ca, fara un exercitiu contemplativ temeinic si timpuriu oamenii nu depasesc niciodata cu bine etapa contemplativitatii, iar reflexivitatea lor va fi mereu una mimata, lipsita de autenticitate. Ei bine, astfel de oameni nu sint cu-adevarat nici contemplativi si nici reflexivi.
Asadar, chiar daca e de admis ca multi ramin captivi in contemplativitate, e greu de crezut ca se poate ajunge la reflexivitatea autentica fara a asimila contemplativitatea.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home