revenire - citeva comentarii si un pic de muzica buna

E duminica si am lucrat toata dimineata la ecuatii. Apropo, stiati ca tristetea ajuta la concentrare? Cel putin asa reiese din cercetarile recente facute de psihologul Adam Anderson de la Universitatea din Toronto.

Si poate ca un pic de muzica n-ar strica acum, un pic de muzica buna.
Sa vedem...
Dar fiindca sint inca sub influenta calatoriei in trecut, in vremea cind chiar si adolescent mai visam inca la Gina din clasa a cincea, si fiindca am scris un articol despre tristete, revin. O fac altfel, pentru ca din comentariile lui rune reiese ca s-a inteles cu totul altceva. O fac postind citeva bucati clasice de muzica rock, psihedelica, rock alternativ care sint, ce-i drept altceva decit muzica pop, buna si ea uneori, destul de rar insa -- ma gindesc aici la ABBA.

Am scris articolul despre tristete referindu-ma la o tristete mai consistenta decit aceea care survine in urma dezamagilor sentimentale, si era vorba acolo de intoarcerea la lumea perena a ideilor, avind in mod inexplicabil un sentiment de amaraciune.
Poate parea ridicol sa contabilizezi tristetea, dar dupa cum v-ati putut da seama si singuri, tristetea tine de compromis -- de fapt, ea se naste odata cu acceptarea acestuia ca pret, in schimbul supravietuirii --, si de aceea putem vorbi de grade diferite ale tristetii. Putem vorbi de o pojghita a tristetii, dupa cum putem vorbi de tristeti abisale, de mare adincime sufleteasca.

Nu-mi doresc sa fiu un demolator de mituri, dar cred ca muzica interpretata de Lemarchal, cistigatorul unui concurs francez gen Scoala Vedetelor, si chiar muzica lui Celine Dion exprima tristetea -- daca o exprima, fiindca inca ma indoiesc de asta --, doar la un nivel cu totul superficial, mimind-o practic, ceea ce face ca efectul sa fie chiar contrar. Cu totul altceva se poate spune despre muzica lui Kurt Cobain, Jim Morisson, WhiteSnake, asta ca sa dau doar citeva exemple care-mi vin acum in minte: chiar si-asa, as spune ca abia de aici incepe sa se intrevada tristetea care in muzica Cesariei Evora este naturala si are expresia sublima. Si vorbim aici doar de muzica de astazi, pastrind distanta fata de muzica clasica unde exemplele sint mai numeroase.

Desigur, am inceput sa patinam: chiar rezumindu-ne la muzica de astazi vom constata ca vorbim de genuri diferite de muzica. Insa comparatia poate fi si trebuie facuta, tocmai pentru ca exista muzica buna, si muzica mai putin buna. Unii se apara cu ponciful ca totul e o chestie de gust si ca gusturile nu se discuta: cei care se multumesc doar cu-atit pot intrerupe lectura chiar in acest moment si cauta altceva mai bun de facut, caci pe acest blog nu vor putea asculta altceva decit muzica de calitate (ma refer, fireste, la muzica postata de autor).
Este interesant de observat ca multi dintre cei care imbratiseaza cu entuziasm interdictia amintita -- i.e. discutia pe teme de gust in materie de muzica --, sint chiar cei care n-au studiat in viata lor macar un instrument, nici macar la nivel de amatori: si de aceea, sint cu atit mai hotariti sa-si apare punctele de vedere mai mult decit discutabile -- muzical, fireste.

Atentie si la instrumente...

Kurt Cobain - Something in the Way / Nirvana


Kurt Cobain - Come As You Are / Nirvana


Jim Morisson - When the Music's Over / The Doors


Whitesnake - Soldier Of Fortune (unplugged, i.e. chitara rece)


A simtit cineva tristetea autentica in cintecele de mai sus? Nici eu.
Sa ascultam atunci un pic de rock sanatos care, daca nu induce tristete, ne umple cel putin de nostalgie...

Jim Morisson - Roadhouse Blues / The Doors


Pentru rock modern ascultam inca Dire Straits si pe Mark Knopfler cu a sa chitara miraculoasa...

Dire Straits - Money For Nothing (Wembley Arena)


sau si mai bine Yes, cu Jon Anderson...

Yes - Owner of a lonely heart


In fine, pentru a reveni...
Pink Floyd - Wish You Were Here

- In memoriam Joe Zawinul -

Azi a murit Joe Zawinul...

E un moment de tristete si o pierdere pentru cei care au apreciat Weather Report.

Coincidenta face ca ieri am ascultat aceasta muzica revenind dupa o serie de cautari care-l aveau ca subiect pe Jaco Pastorius --, ma gindeam sa le rezerv celor doi una din postarile viitoare. Iata-ma postind acum.

Sa ne amintim de Joe, unul dintre cei mai buni keyboard-isti din vremurile moderne, dar si de Jaco, (chiar) cel mai bun basist din toate timpurile...




Ce muzica ne-au lasat oamenii acestia...

Referinte:
www.zawinulmusic.com
http://www.zawinulonline.org (an unofficial fan site, however providing many details about Joe)
HotNews, Cotidianul, Ziare, CNN

pain of knowing...

Cu gindul la Pavarotti, care era un om foarte deschis, cintind inclusiv cu artisti rock, fac aici o referinta la Robert Plant, fost vocalist Led Zeppelin. Nu conteaza deloc ca omul care cinta are spre 60 de ani, urmariti-i vocea...





Darkness, Darkness long and lonesome,
As the day that brings me here,
I have found the edge of sadness,
I have known the depths of fear,
Darkness, Darkness be my blanket,
Cover me with the endless night,
Take away oh this pain of knowing,
Fill this emptiness with light now,
Emptiness with light now.

pina la stiinta,... despre zimbet

postare la articolul lui Baconsky

Despre zimbet...?
Bine, dar acesta-i efectul, adica doar unul dintre ele. Altfel, e ca si cum ai zice cuiva strimtorat: n-ai bani?, atunci cumpara-ti castel. Asta-i un paradox de-acela care place crestinilor: daruind, vei dobindi, nu-i asa?
Ma intreb uneori de ce noi oamenii tinem atita la niste simboluri care n-au functionat si nu functioneaza.

In tara asta ultragiul e norma: nu credeti c-ar fi de-a dreptul pervers daca toata lumea ar zimbi?
Cred ca inainte de zimbet mai sint inca multe altele de facut. Chiar credeti ca dupa razboi, cind Germania era practic sub ruine lumea a avut timp de zimbete?
Indraznesc sa cred ca stam mai rau decit Germania la acea vreme: fiindca in cazul nostru, ruinele sint inca in noi insine. Nu exista nici acum vreun contract, fiecare roman e singur, cu necazul lui. Dupa 1989 a asteptat si sperat poate prea multe, dar nu si-a imaginat ca va trai ca un exilat in propria lui tara si ca va fi crunt umilit de catre compatrioti de-ai sai. Evreii au fost prigoniti de (catre) altii: sa fii insa prigonit de-ai tai inseamna sa te afli chiar intr-o situatie cu mult mai rea.

Va aduceti aminte de filmul Pianistul? De scena aceea tulburatoare in care pianistul Szpilman care era aproape ruinat fizic, traind de ani de zile printre darimaturi si mincind ce gasea este surprins de ofiterul german, Hosenfeld si intrebat ce cauta acolo? Ofiterul german, cu o fizionomie tipica de arian, spilcuit, serios, fata in fata cu un om imbracat ca un cersetor si care ii zice ca ocupatia sa este aceea de pianist. Intr-o camera alaturata din acea casa parasita, unde se afla un pian, "cersetorul" e invitat politicos sa dovedeasca asta: si cinta Balada in Sol minor op.23 de Chopin (in intimplarea reala a fost se pare vorba de Nocturna de Chopin in Do diez minor). In aerul rece si dens respiratia lui Szpilman e vizibila iar trasaturile-i devin transparente: dupa ce termina de cintat, din nou o tacere lunga si semnificativa.