Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Thursday, October 04, 2007

Gina

Ah, mi-am adus aminte de numele unei colege din scoala generala: Cristina M. In mintea mea ramasese Mihaela Mihai (pentru cine nu stie, a existat o cintareata cu numele acesta)... Mi-aduc aminte cu placere nu doar fiindca Cristina era simpatica, dar fiindca ea era prietena cu Gina M., eroina reveriilor mele timpurii, tovarasa mea in peripetiile din lumea celor O mie si una de nopti, si asta fara macar ca ea sa banuiasca.

O sa ziceti c-am luat-o pe aratura, pe un site dedicat totusi stiintei... Dar poate ca pentru unii ar fi un bun prilej si chiar o binefacere sa vada putin dincolo de aparenta rece a unui domeniu caruia i s-au dedicat totusi oameni dintre cei mai remarcabili.

Cei care schimba orasul cind sint inca mici, stiu ce inseamna sa-ti pierzi prietenii, sa pierzi raiul, adica tot. In mod paradoxal, poate fi chiar mai bine cind se intimpla asa: si in orice caz, mai bine decit sa cresti si sa te maturizezi in orasul copilariei, de vreme ce datorita despartirii totul poate capata o turnura dramatica, iar valorizarea copilariei devine cruciala, marca indelebila a maturizarii timpurii.

In clasele mici inca nu descoperisem geometria -- pe-aceasta am descoperit-o doar in clasa a sasea, cind, datorita mutarii intr-un alt oras am avut norocul sa fiu dascalit de un profesor cu totul remarcabil: atunci am devenit altcineva. O transformare de o asemenea magnitudine nu poate avea loc decit in copilarie.
Ei bine, intr-a cincea imi placeau doar botanica si engleza, la care, fireste, aveam o profesoara tinara si draguta. Citeam inca povesti fiindca imi placea sa evadez in imaginar, iar pentru asta faceam schimb de carti cu Gabriel, lunganul clasei, cu care imparteam ultima banca. Si bineinteles, imi placea la nebunie de Gina, care, probabil ca v-ati dat seama, era printre fruntasii clasei si statea in prima banca. E inutil probabil sa va mai spun ca eu nu existam pentru ea: tresaream adesea cind privea spre mine, insa in clipa imediat urmatoare realizam ca de fapt ea cauta ceva dincolo de mine.
Daca insa cineva m-ar fi intrebat atunci, asa cum era stereotipul epocii, ce meserie mi-as alege la maturitate, as fi raspuns fara sa clipesc, profesor de matematica: asta probabil ca reactie la complexului pe care-l dezvoltasem in preajma unui profesor mediocru, daca nu chiar slab.

Cautind intr-o zi intens ceva anume pe net si negasind, am ajuns pe nesimtite, eu care n-am fost niciodata prea afabil si cu atit mai putin un om de lume, sa-mi caut mai degraba din curiozitate o parte din fostii colegi. Fireste, nu se putea sa n-o caut pe Gina. Si-am descoperit-o. I-am scris imediat, entuziasmat copilareste, dar cum era de asteptat, n-am primit nici un raspuns: probabil ca era ocupata ca orice om din lumea de azi care se vrea serios. Niciodata pina astazi, cind i-am scris chiar o a doua scrisoare nu i-am spus ce simteam atunci pentru ea. Iar cu asta, o parte a povestii se termina: cel putin partea aceea in care eu ii scriu scrisori afectuoase despre copilarie. Nu ma asteptam sa continue ceva ce nici nu incepuse, pe de alta parte, nici nu puteam sa nu-i scriu, desi stiu bine ca acea Gina nu mai exista.
O alta parte a povestii va continua insa: stiu, totul s-a petrecut si se petrece in mintea mea, dar de cele mai multe ori gasesc ca e mai interesant decit ceea ce se petrece in realitatea afectiva a lumii de care sintem inconjurati, in care se vorbeste si s-a vorbit pina la refuz despre iubire.

.....

N-o sa ma credeti, dar atunci cind am ascultat pentru prima data Sade, se intimpla cu mai multi ani inainte de '89, mi-am adus aminte de a mea Gina: ea avea cosite aurii, in timp ce Sade e o mulatra fermecatoare, culmea, cu trasaturi foarte asemanatoare celor ale Ginei -- pe-atunci n-aveam de unde sa stiu asta, fiindca o ascultam doar la Radio Europa Libera: pe undele nocturne care abia mai pilpiiau, parind sa se stinga, se auzea cind mai tare, cind mai incet, muzica ei. M-a fermecat de la bun inceput, cit despre vocea aceea catifelata, putin ragusita, pe aceea o stiu inca din copilarie... ah, si codita...

Sade cinta un soi de smooth jazz, soul si rhythm and blues.

Sade - Smooth Operator / 1984 / lyrics


Sade - No Ordinary Love / 1992 / lyrics
(Pe aceasta va trebui s-o ascultati pe site-ul youtube, dind click pe link: din pacate, codul embedding a fost eliminat la cerere. Daca va deruteaza contextul pestrit al paginii respective, apasati butonul de 'Full screen' din dreapta pentru a aduce imaginea la dimensiunea ecranul)

Labels: ,

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home