Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Friday, April 24, 2009

LASER

Ma gindesc de citva timp la creier, propriul creier. Cineva spunea odata despre creier ca este un instrument formidabil cu care evolutia ne-a inzestrat dar pe care inca n-am invatat sa-l folosim.
Marii invatati ai lumii au fost de multe ori in trecut chiar conducatori, in tot cazul indivizi cu un statut privilegiat. Trairea religioasa era cautata si asimilata fecund de catre liderii oricarei comunitati -- in vechime, multi dintre stapinitori (regi, imparati sau faraoni) isi proclamau originea divina: exista aici ceva interesant care merita studiat fiindca, desi religia se ocupa de regula mai degraba cu aspectele sociale si chestiunile referitoare la ordinea in comunitatile de oameni, trairea unui om religios s-ar putea constitui in ceva remarcabil. Fiorul mistic este ceva ce am incercat cu totii la un moment dat. Poate ca fiorul mistic, revelatia, iluminarea si momentul evrika al descoperirii nu sint unul si acelasi lucru, totusi cred ca toate acestea au ceva in comun. Si ma refer la ceea ce se intimpla in creierul cuiva care le traieste. Stim astazi ca neuronii au un prag de excitare dar si ca atunci cind cineva gindeste, mediteaza sau e concentrat pe/intr-un demers anume intra in actiune un mecanism spectaculos de excitare in cascada a unor grupuri mari de neuroni. Acest fenomen cerebral a fost pus in evidenta cu ajutorul metodelor neinvazive de tipul RMN (de rezonanta magnetica nucleara).
Ei bine, toata povestea asta mie imi sugereaza nu atit o risipire cit o manifestare controlata in cel mai inalt grad: ginditi-va de pilda la dezexcitarea spontana a atomilor in cazul laserului, unde apare din nou acest model de cascada, in fapt o crestere exponentiala a numarului atomilor implicati.

Si acum vine partea cu-adevarat interesanta. Se stie, multi se gindesc la lucrul cu memoria ca la exercitiile musculare: si asta fiindca sint aici multe asemanari, dar mai ales fiindca si memoria, dar si muschii trebuie lucrate pentru a se pastra intr-o stare buna. De asemenea, lucrul cu muschii, dar si lucrul cu memoria impune repetitia ca mijloc esential. De regula, muschii sint exersati prin apelul la greutati externe dar pot fi la fel de bine exersati si prin miscari in care se pun in valoare pirghiile si greutatea propriului corp. Tot asa, memoria se exerseaza pe imagini sau semne exterioare mintii, dar probabil ca, la fel de bine ar putea fi dezvoltata in relatie cu obiectele mintii. Yoghinii pot face unele lucruri remarcabile prin meditatie si exercitiu. Desigur, desi rezultatele sint uneori spectaculoase, filosofia lor este una care are la baza mecanisme spirituale cu totul depasite: pe vremea cind se puneau bazele gindirii yoghine nu se stia nimic despre creier. De aceea, cred ca demersul ar putea fi reluat astazi avind in vedere multele descoperiri care au avut loc intre timp. Cred pur si simplu ca creierul poate fi exersat, iar capacitatile sale pot fi dezvoltate nu atit prin mijloace externe neinvazive, foarte utile, cit mai ales printr-o meditatie moderna. Cred ca oamenii ar trebui sa revina cu placere si cu bucurie acasa, in propria lor minte, iar asta folosind ceea ce au descoperit si vor descoperi prin explorarea lumii fizice/exterioare.
Exista multi timpi morti de-a lungul zilei omului modern: ei bine, toti acesti timpi ar putea fi folositi pentru a dezvolta si practica exercitii cu mintea. Acestea pot fi de la cele de memorie si lucru cu obiecte elementare ale mintii, numere, litere, cuvinte, imagini si topografie cerebrala pina la cele cu concepte, implicind intuitia, imaginatia, creativitatea. Asta inseamna ca omul ar trebui sa redescopere demersul solitar si foloasele sale. Nevointa si nu credinta ignoranta a omului religios, demersul cercetatorului si pasiunea sa pentru adevar s-ar putea topi intr-un gen de traire remarcabila care sa calauzeasca omul in devenirea sa.
Pentru mine a fost extrem de stimulatoare "intilnirea" cu Daniel Tammet si revin adesea la metodele sale imaginare de exersare a lucrului cu numere. E-adevarat, sinestezia joaca un rol important aici iar lucrul cu numere nu mai este ceva arid sau plicticos de vreme ce antreneaza imagini si trairi profunde. Repostez aici documentarul deja celebru referitor la remarcabilul Daniel P. Tammet.

1 Comments:

Anonymous Catherine said...

Thank you for sharing this amazing and motivational movie. :)

26 April, 2009 20:31

 

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home