Ginduri despre ginduri

Am scris in ultimul timp mai multe texte pe teme politice. Sint idei generale in legatura cu care am simtit nevoia sa ma clarific. Au fost insa mai multe saptamini in care as fi putut lucra la ecuatii insa parca ideile matematice nu s-au mai legat: pe 14 decembrie am scris o formula care relua un tipar mai vechi. M-a intimidat asa de tare, poate si din cauza ca, de fiecare data pina acum, toate celelalte variante incercate au dat gres. Cu ultima formula insa, rezultatul numeric a fost aproape de cel scontat.
Acum, de aproape zece zile ma invirt in jurul formulei si clarific din ce in ce mai multe chestiuni. Mai intii am fost retinut in a detalia argumentul clasic, insa dupa ce am facut-o si am vazut rezultatul simplu si clar, am crezut ca formula pur si simplu se topeste: pe de alta parte, rezultatul numeric dar si intuitia imi spuneau altceva. De fapt, formula este o incercare de a pune in valoare spatiile speciale ale solutiilor unor ecuatii la care lucrez cam de pe la inceputul lui 2010: ei bine, abordarea clasica nu merge in aceste spatii.

Uneori imi spun ca, daca nu pot lucra, inseamna ca am nevoie de timp pentru a-mi obisnui intuitia cu noul mediu: alteori imi spun ca am o personalitate dificila sau capricioasa, insa gindul nu rezista fiindca mare parte a timpul meu liber, si nu numai, merge totusi spre ecuatii. Aproape ca nu fac altceva: iar in perioadele de respiro incerc de fapt sa ma detasez de subiectele matematice, sa citesc, sa gindesc si sa scriu privitor la chestiuni mai generale.
Toamna trecuta a fost intr-adevar una bogata in evenimente, dintre ele, doua fiind mai importante: am introdus mai intii un parametru acolo unde nu ar fi fost de asteptat unul, iar rezultatul a fost cu totul remarcabil. Am ajuns la asta nu doar din criza acuta de idei; dar am mers pina la urma pe una dintre cerintele fundamentale ale mecanicii cuantice. Din nou, nu era prima oara cind incercam sa pun respectiva cerinta la lucru in noul mediu, era insa pentru prima oara cind rezultatele erau nu doar netriviale, dar importante. Apoi, am vazut ca parametrul respectiv poate fi gindit ca o putere, intr-un operator care avea deja aproape toate proprietatile pe care mi le-as fi dorit. Intre acestea dar si dupa ele sint o multime de alte rationamente care mai de care mai interesante.
Remarc aproape la tot pasul cit de intortocheat a fost drumul deja parcurs, mai ales pe ultimele sale meandre -- in ultimul moment mai apare un amanunt care isi cere drepturile privind atentia.
Un prieten imi spunea si el la un moment dat ca sint aproape: ce-i drept insa, in ultimii ani am mai avut sentimentul asta. Acum il am din nou: si din nou parca nu am stare, nici sa lucrez, nici sa stau. Pina la urma va trebui sa lucrez, caci nu ma pot lamuri altfel.