Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Sunday, September 02, 2007

A tribute to Einstein...

Einstein mi s-a parut intotdeauna a fi un om cald dar si serios, sensibil dar si ferm, tolerant dar si critic sever. Lectura gindurilor lui a fost pentru mine intotdeauna un sprijin si o incurajare pe drumul dificil spre adevar.

Insir mai jos doar citeva fragmente remarcabile din textele acestui om remarcabil:

"Un Dumnezeu ce rasplateste este pentru el de negindit fie si deoarece omul care actioneaza potrivit legitatii exterioare si interioare ar fi tot atit de putin raspunzator din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ca si un obiect lipsit de viata de miscarile pe care le face. S-a reprosat de aceea stiintei ca submineaza morala, dar desigur in mod nedrept. Comportarea morala a omului poate fi intemeiata eficient pe mila, educatie si solidaritate sociala si nu are nevoie de un fundament religios. Ar fi trist pentru oameni daca ei ar trebui sa fie tinuti in friu prin frica de pedeapsa si speranta in rasplata dupa moarte."

"Numai cel ce poate cintari sfortarile uriase si inainte de toate daruirea, fara de care nu poate lua nastere creatia stiintifica deschizatoare de noi drumuri, va putea aprecia puterea simtamintului, singurul din care poate sa creasca o munca detasata de viata practica nemijlocita. Ce credinta profunda in ratiunea alcatuirii lumii si ce aspiratie spre intelegerea chiar si numai a unui reflex neinsemnat al ratiunii ce se dezvaluie in aceasta lume trebuie sa fi fost vii in Kepler si Newton pentru ca ei sa poata descifra mecanismul mecanicii ceresti in munca solitara a multor ani? Cel ce cunoaste cercetarea stiintifica in principal numai din consecintele ei practice ajunge usor la o conceptie cu totul nepotrivita despre starea de spirit a barbatilor care, inconjurati de contemporani sceptici, au aratat calea celor ce gindesc la fel, presarati prin tarile Pamintului si de-a lungul secolelor. Numai cel ce si-a consacrat viata unor teluri asemanatoare poate sa aiba o reprezentare vie despre ceeea ce i-a insufletit pe acesti oameni si le-a dat puterea sa ramina credinciosi telului, in ciuda nenumaratelor esecuri. Religiozitatea cosmica este cea care da asemenea forte. Un contemporan a spus, nu fara dreptate, ca in epoca noastra orientata in general practic, singurii oameni adinc religiosi sint cei mai seriosi dintre cercetatori."

"Inca in Cartea Sfinta a poporului evreu poate fi observata evolutia de la religia fricii la religia morala, evolutie care se continua in Noul Testament. Religiile tuturor popoarelor civilizate, cu deosebire cele ale popoarelor din Orient, sint in principal religii morale. Evolutia de la religia fricii la religia moralei reprezinta un progres important in viata popoarelor. Trebuie sa ne ferim insa de prejudecata ca religiile primitivilor ar fi religii ale fricii pure, iar cele ale popoarelor civilizate religii morale pure. Toate sint mai degraba tipuri mixte, in asa fel insa ca pe treptele mai inalte ale vietii sociale domina religia moralei.
Tuturor acestor tipuri le este comun caracterul antropomorfic al ideii divinitatii. Deasupra acestei trepte a trairii religioase obisnuiesc sa se ridice in mod esential doar indivizi deosebit de bogati sau comunitati deosebit de nobile. Toti cunosc insa si o a treia treapta a trairii religioase, chiar daca doar rar intr-un contur clar; o voi numi religiozitate cosmica. Aceasta poate fi dezvaluita doar (cu) greu celui ce nu are nimic comun cu ea, mai cu seama ca ei nu ii corespunde un concept de Dumnezeu asemanator omului. Individul simte desertaciunea dorintelor si telurilor omenesti, sublimul si ordinea minunata ce se dezvaluie in natura si lumea gindirii. El resimte existenta individuala ca un fel de inchisoare si vrea sa traiasca tot ceea ce fiinteaza ca pe ceva unitar si cu sens. Inceputuri ale religiozitatii cosmice se gasesc deja pe o treapta de dezvoltare mai timpurie, bunaoara in unii psalmi ai lui David, ca si la unii profeti. Mult mai puternica este componenta religiozitatii cosmice in budism, cum ne-au invatat indeosebi minunatele scrieri ale lui Schopenhauer."

"O a doua masura a organizarii religioase sint sentimentele sociale. Tatal si mama, conducatorii unor comunitati omenesti mai mari sint muritori si supusi greselii. Nostalgia conducerii, iubirii si sprijinului da impulsul alcatuirii conceptului social, respectiv moral al lui Dumnezeu. Este Dumnezeul providentei care ocroteste, hotaraste, rasplateste si pedepseste. Este Dumnezeul care, potrivit orizontului omului, iubeste si protejeaza viata semintiei, a omenirii, viata in genere, consolatorul celor nefericiti si cu aspiratii neimplinite, cel ce ocroteste sufletele celor morti. Acesta este Dumnezeul social sau moral."

"Tot ce este facut si nascocit de oameni serveste satisfacerii nevoilor pe care le resimt si alinarii durerilor. Sa nu uitam niciodata acest lucru daca vrem sa intelegem miscarile spirituale si dezvoltarea acestora. Caci simtirea si nostalgia sint impulsul aspiratiilor si realizarilor omenesti, oricit de inaltatoare ni s-ar infatisa acestea din urma. Care sint, asadar, simtamintele si nevoile care i-au condus pe oameni spre gindirea religioasa si spre credinta in sensul cel mai larg? Daca reflectam asupra acestui lucru, ne dam seama de indata ca linga leaganul gindirii si trairii religioase stau cele mai diferite simtaminte. La primitivi este mai intii frica cea care da nastere la reprezentari religioase. Frica de foame, animale salbatice, boala, moarte. Deoarece pe aceasta treapta a existentei intelegerea relatiilor cauzale este de obicei redusa, spiritul omenesc nascoceste fiinte mai mult sau ma putin asemanatoare de a caror vointa si actiune depind trairile temute. Se incearca sa se inriureasca in mod favorabil starea de spirit a acelor fiinte, infaptuindu-se acte si aducindu-se jertfe care, potrivit credintei transmise proprii unei semintii sau alteia, sint in masura sa le imblinzeasca si sa le faca binevoitoare fata de oameni. Vorbesc in acest sens de religia fricii (Furcht-Religion). Aceasta nu este produsa, dar este totusi in mod esential consolidata prin formarea unei caste aparte a preotilor care se da drept mijlocitoare intre fiintele temute si popor si isi intemeiaza in acest fel o pozitie predominanta. Adesea conducatorul sau stapinitorul care se sprijina pe alti factori, sau clasa privilegiata unesc, pentru a fi mai siguri, stapinirea lor lumeasca cu cele mai inalte functii sacerdotale, sau ia nastere o comuniune de interese intre cei ce stapinesc din punct de vedere politic si casta preotilor."

"Lucrul cel mai frumos pe care il putem trai este tainicul. Este simtamintul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu il cunoaste, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sint inchisi. Trairea tainicului, chiar daca amestecata cu frica, a produs religia. Cunoasterea existentei a ceva de nepatruns pentru noi, a manifestarilor celei mai adinci ratiuni si a celei mai luminoase frumuseti, ce sint accesibile ratiunii noastre numai in formele lor cele mai primitive, aceasta cunoastere si acest simtamint constituie adevarata religiozitate. In acest sens, si numai in acest sens, ma numar printre oamenii profund religiosi.
Nu imi pot inchipui un Dumnezeu care rasplateste sau pedepseste obiectul creatiei sale, care are in genere o vointa de felul celei pe care o cunoastem noi. Nu pot sa gindesc, de asemenea, un individ ce supravietuieste mortii trupului sau. Sa nutreasca inimile slabe, din frica sau din egoism ridicol asemenea idei! Mie imi ajunge misterul eternitatii vietii, constiinta si presimtirea alcatuirii minunate a existentului, ca si straduinta umila spre cuprinderea unei parti cit de mici a acelei ratiuni ce se manifesta in natura."

"Nu cred in libertatea omului in sens filozofic. Fiecare actioneaza nu numai sub constringeri exterioare, ci si potrivit necesitatii launtrice. Sentinta lui Schopenhauer: "Un om poate sa faca, ce-i drept, ce vrea, dar nu sa voiasca ceea ce vrea" m-a patruns inca din tinerete si mi-a fost intotdeauna o alinare la privelistea asprimii vietii, un ajutor in indurarea acesteia si un izvor nesecat de toleranta. Constiinta acestui fapt slabeste in mod placut simtul raspunderii ce poate usor sa aiba o actiune paralizanta si face sa nu ne luam pe noi si pe ceilalti prea in serios; ea conduce la o conceptie despre viata ce face loc si umorului.
Mi s-a parut intotdeauna lipsit de sens, dintr-un punct de vedere obiectiv, sa ne intrebam asupra semnificatiei si telului propriei existente, ca si a existentei fiintelor in general. Si totusi, fiecare om are anumite idealuri care ii orienteaza straduinta si judecata. In acest sens placerea si fericirea nu mi-au aparut niciodata ca scopuri in sine (numesc aceasta baza etica idealul turmei de porci). Idealurile mele, care m-au calauzit si mi-au dat curajul de a infrunta greutatile vietii, au fost binele, frumosul si adevarul."

"Trebuie oare sa ne ingrijoreze faptul ca traim intr-o epoca de primejdie si lipsuri? Cred ca nu. Omul, ca orice alt animal, este prin natura sa indolent. Daca nimic nu-l imboldeste, nu se va omori cu cugetarea si el se va comporta dupa tiparele obisnuintei, ca un automat. Eu nu mai sint tinar si deci pot sa spun ca in copilarie si tinerete am traversat o asemenea etapa, cind tinarul se gindeste numai la banalitatile existentei personale, vorbeste la fel ca semenii lui si se comporta asemeni lor. Cu greu iti poti da seama ce se ascunde in spatele unei asemenea masti conventionale. Caci datorita obisnuintei si vorbirii, adevarata lui personalitate este, ai zice, invelita in vata.
Cit de diferita este situatia de acum! Fulgerele vremurilor noastre furtunoase ne descopera fapturile umane si lucrurile in nuditatea lor. Fiecare natiune si fiecare individ uman isi dezvaluie clar scopurile, puterile si slabiciunile, precum si pasiunile. Rutina nu mai e de nici un folos acum cind conditiile se schimba vertiginos; conventiile sint lepadate din mers, ca niste invelitori uzate.
Apasati de privatiuni, oamenii incep sa se gindeasca la esecul practicii economice si la necesitatea unor aranjamente politice cu caracter supranational. Numai pericolele si rasturnarile pot sili natiunile sa se dezvolte mai departe. Fie ca seismele actuale sa duca la o lume mai buna.
Dincolo si mai presus de aceasta apreciere a epocii noastre mai avem inca o datorie -- de a ne ingriji de ceea ce este etern si mai inalt in tot ce avem, de acel ceva care da sens vietii si pe care vrem sa-l transmitem copiilor nostri mai pur si mai bogat decit l-am preluat de la inaintasi."

"Trebuie sa ne ferim deci a predica tinerilor ca scop al vietii succesul in sensul curent al termenului. Fiindca un om de succes este cel care primeste mult de la semenii sai, de obicei incomparabil mai mult decit echivalentul serviciilor facute de el lor. Valoarea unui om trebuie vazuta insa in ceea ce da, si nu in ceea ce e capabil sa primeasca."

"Multi au invocat teoria darwinista a luptei pentru existenta si selectia legata de ea ca indreptatire pentru incurajarea spiritului de competitie. Unii au incercat de asemenea pe aceasta cale sa dovedeasca in mod pseudostiintific necesitatea competitiei economice destructive intre indivizi. Aceasta idee este insa gresita, deoarece omul isi datoreaza forta sa in lupta pentru existenta faptului ca este un animal care traieste in societate. Lupta dintre membrii unei comunitati este la fel de putin esentiala pentru supravietuire ca si lupta dintre furnicile individuale ce traiesc in acelasi furnicar."

"Expresia (Begreiflichkeit), asa cum o folosim aici, trebuie luata in acceptiunea ei cea mai modesta. Ea inseamna: realizarea unei ordini intre experientele senzoriale, prin crearea de concepte generale si de relatii intre aceste concepte, ca si prin relatii stabilite intr-un fel oarecare intre concepte si experientele senzoriale. In sensul acesta este inteligibila lumea experientelor noastre senzoriale, iar faptul ca e inteligibila este un miracol".

"...eu consider posibilitatea de a intelege lumea ca un miracol sau ca un mister etern. Ei bine, a priori ne putem astepta la o lume haotica care nu poate fi surprinsa in nici un fel de gindire. Am putea sa ne asteptam ca lumea sa fie supusa legii numai in masura in care intervenim noi, cu inteligenta noastra ordonatoare..."

"Orice om e liber sa aleaga in ce sens sa-si orienteze straduintele; de asemenea, orice om se poate mingiia cu vorba lui Lessing ca mai de pret este cautarea adevarului decit stapinirea lui."

"In amurgul vietii sale (la 17 iulie 1952), Einstein ii scria celui mai apropiat prieten al sau, lui M. Besso:
"Cei care au inventat credinta unei vieti individuale dupa moarte trebuie sa fi fost niste oameni de nimic" (A. Einstein, M.Besso, Correspondance 1903-1955, Hermann, Paris, 1979, p.277). Acestea nu sint cuvintele unui tinar neconformist, ci ale unui om in virsta de 73 de ani!"

(Cum vad eu lumea, Humanitas, Bucuresti 1992)


Atunci cind criticii lui Einstein, bazindu-se pe "argumente" culturale, adica de pe pozitii pur ideologice s-au coalizat impotriva sa scriind chiar un pamflet numit "100 de autori impotriva lui Einstein" tocmai in ideea ca teoria lui era prea stranie ca sa fie adevarata, Einstein a replicat simplu:
"Daca as fi gresit, unul ar fi fost suficient".

Labels: , , , , , , , , , , ,

1 Comments:

Blogger rune said...

Ce va urma, Visurile lui Einstein (Alan Lightman) sau un concert de pian? James Gleick spunea :"Nici un romancier, fizician sau filozof nu a oferit o viziune atit de frumoasa despre ceeea ce este, sau ar putea fi timpul."

03 September, 2007 00:33

 

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home