Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Monday, December 31, 2012

Miracol si lege

Cunoasterea abunda in dualitati si notiuni, principii, fenomene sau idei complementare. Notiunile complementare sau duale sint mai mult sau mai putin formale, mai mult sau mai putin simetrice. Exista insa unele extrem de prolifice, inclusiv in stiinta.
Marile religii se construiesc pornind de la complementaritati, filosofia se autodefineste printr-un dualism, stiinta s-a putut dezvolta incredibil in jurul dilemei adevarat/fals.
Pentru cel care nu (poate) intelege, miracolul e regula sau lege, insa cei mai multi oameni inteleg relativ usor ca miracolul e rarisim si impotriva sau deasupra legii. Pentru cel care (poate) intelege, descoperirea legii e un soi de miracol: fiindca foarte putini oameni sint in stare sa descopere legi.
In orice fel de termeni, legea si miracolul sint complementare: nu poti avea lege unde ai miracol si nu poti avea miracol unde ai lege. In mod surprinzator, realitatea ca intreg e descrisa destul de bine de o combinatie a celor doua.
In fizica cuantica, principiul complementaritatii al lui Bohr este asimilat cu fundamentele iar modelul matematic cel mai la indemina dar si cel mai intuitiv e transformarea Fourier, care da nastere unui dualism deja consacrat.
Multi adepti ai stiintei moderne cred ca lumea se reduce la legi: nu doar pentru ei insa, intrebarea imediata este daca nu cumva chiar cunoasterea in sine tine de un miracol -- desi a recunoscut ca nu poate fi adeptul credintei intr-un Dumnezeu personal, Einstein insusi credea ca posibilitatea cunoasterii e un miracol iar E. Wigner vorbea chiar despre eficacitatea inexplicabila (sau nerezonabila) a matematicii in stiintele naturii.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home