Science is the best thing we can do. And I think it is better for men to seek order in a chaotic manner instead to study chaos in an orderly fashion.

Friday, January 04, 2013

No Bell si Nobel

Ca si Fred Hoyle, cred si eu ca decizia comitetului Nobel de a o lasa pe dinafara pe descoperitoarea pulsarilor este una nedreapta. A. Hewish nu se jeneaza deloc sa recunoasca explicatiile ciuciubate insailate in 1967 referitoare la omuletii verzi care transmit semnale pamintenilor. Mai mult, atitudinea lui A. Hewish la citeva zeci de ani de la decernarea premiului ramine cel putin neadecvata: el aminteste de distinctia dintre capitan si echipaj, de serendipitate, de faptul ca, mai devreme sau mai tirziu descoperirea ar fi fost oricum facuta. Omul, adica, nu are nici macar recunostinta pentru cea care i-a adus de fapt premiul Nobel. Caci e sigur, daca Jocelyn Bell ar fi fost mai expeditiva sau daca ar fi gindit asemanator colegilor ei, acestia nu ar mai fi primit in veci premiul.
Drept e ca Jocelyn Bell s-a impacat de mult cu gindul ca in vremea aceea cultura grupurilor de cercetatori era diferita.
Mi se pare cu atit mai interesanta asezarea sa in stiinta, avind in vedere conceptia sa religioasa. E drept, quakerismul este o religie moderna, fundamental reformata. Combinatia stiinta-religie ramine una destul de bizara daca religia e retardata: cu totul altfel stau lucrurile daca avem de-a face cu o religie cu-adevarat moderna, despre care cercetatoarea sustine ca se potriveste foarte bine cu demersul stiintific.
Jocelyn Bell spune:
Nothing is static, nothing is final, everything is held provisionally
Sau:
Scientists should never claim that something is absolutely true. You should never claim perfect or total or 100%, because you never ever get there.
Q: Is science therefore not a quest for the truth?
A: Science is a quest for understanding. A search for truth seems to me to be full of pitfalls. We all have different understandings of what truth is, and we each believe or we're in danger of each believing that our truth is the one and only absolute truth, which is why I say it's full of pitfalls. I think a search for understanding is much more serviceable to humankind and is a sufficiently ambitious goal of itself.

Sint interesante afirmatiile referitoare la adevar. Totusi, chiar tinind seama de distinctia clara facuta de Popper intre siinta si matematica, trebuie sa amintesc aici faptul ca matematica opereaza in mod obisnuit cu adevaruri. Ar fi, ce-i drept, o fortare sa spunem ca in matematica se cauta adevaruri: pe de alta parte, adevarurile matematicii sint absolute in cel mai strict sens al termenilor. Iar fizica utilizeaza matematica mai mult decit ca pe un simplu instrument: caci matematica este mult mai mult decit (simplu) limbaj. Iar in matematica adevarul este crucial. E, de aceea, tot o fortare sa spunem ca adevarul e in posesia noastra sau a altora. As putea fi de acord cu afirmatia privitoare la riscurile sau capcanele cautarii adevarului, dar as spune ca viata insasi e plina de capcane. Stiind acestea, continuam totusi sa traim, sa cautam adevarul. Adevarul are puterea sa de atractie, iar uneori puterea insasi e aceea care ne atrage: adevarul nu e insa din specia utopiei.
Mai mult, daca ar fi sa dezvoltam aici o idee cuantica fundamentala dupa care instrumentul influenteaza obiectul masurat, atunci ar deveni natural sa gindim fizica si matematica impreuna, ca pe un intreg. Incit, discutia despre adevar e de neevitat. Cred ca adevarurile pot fi gindite si admise ca absolute doar in anumite contexte: teorema lui Pitagora este adevarata in sens absolut doar in spatiile euclidiene. Asadar, problema adevarului este chiar aceea referitoare la stabilirea clara a contextului sau de valabilitate. In general, aceasta problema este una dificila.
Altfel, chiar daca fiecare dintre noi poate intelege o afirmatie in fel si chip, trebuie sa admitem ca valoarea sa de adevar nu ne mai da aceeasi libertate: sigur ca, in mod formal, putem nega o afirmatie chiar daca s-a demonstrat ca e adevarata. Insa cind facem asta nu falsificam doar o singura propozitie, ci o multime de alte propozitii, punind in discutie un context intreg.
In fine, sint de acord ca la adevar ajungi incercind sa intelegi. Imi place si ideea din finalul expunerii, prin care se intuieste momentul prielnic unei transformari fundamentale a modului nostru de a gindi evolutia universului. Nu cred totusi ca va fi vorba de "a whole new way".

Merita vazut episodul 1 dedicat remarcabilei Jocelyn Bell, din documentarul Beatiful Minds al BBC. Episodul al treilea este dedicat lui Tim Hunt, un cercetator de prima mina, premiat Nobel pentru descoperirea mecanismului de control al multiplicarii celulelor. Tim Hunt vorbeste mult mai aplicat despre demersul cercetatorului modern si de aceea l-am urmarit aproape magnetizat.

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home