continuarea studiului

Am mai spus-o, dar altfel: in ultimul timp revin putin jenat la chestiunea atractorilor tocmai fiindca la un moment dat renuntasem cu naduf la ea, asa cum renunti la o idee nu atit proasta, cit slaba. Sint insa un oportunist fara scrupule :-) , in sensul descris de Einstein. Asa incit, demersul continua.

Am lucrat si astazi, chiar daca nu foarte mult, insa in zilele urmatoare, daca nu apar schimbari importante de agenda, voi fi, cred, in stare sa construiesc pulsul pe care-l vinez de citva timp. Treaba e destul de incurcata, fiindca in evolutia sistemului meu neliniar apar cel putin doua treceri de la un tip de comportare la altul. Stiu, suna criptic, insa detaliile ramin pe altadata. La descrierea sumara a evolutiilor din zilele urmatoare nu voi renunta.

M-am lamurit inca o data: modelul cu atractor e un soi de veriga lipsa, iar in matematica, atunci cind se intimpla asta, inseamna ca esti pe drumul cel bun. Asta-i si da forta ideii pe care am considerat-o acum sapte ani slaba, desi i-am dedicat atunci mai multe luni de lucru concentrat. Mai mult insa, pare a fi o prelungire naturala a ideii de puls acceptata in mecanica cuantica devenita deja clasica. Totusi, daca pulsul nu e analizabil fourier, iar asta nu pot verifica decit dupa ce l-am construit, atunci sint in incurcatura. Chiar verificarea in cauza ar putea deveni o problema datorita unor detalii legate de precizie, pulsul fiind, din cite pot sa-mi dau eu seama acum, unul foarte ingust. Din punct de vedere fizic, aceasta-i o calitate iesita din comun, matematic insa, poate fi un impediment major, calculele numerice fiind ingreunate.
Nu mai speculez, ramine de vazut ce forma va avea pulsul.